studia universitatis babeş – bolyai dramatica teatru, film, media 2

ANTONIN ARTAUD ŞI TEATRUL PUR
fiinŃei se decriptează prin trup, eludându-se configuraŃia psihologică şi
abandonându-se a priori morfologia sentimentală.
„Ştiu perfect de altfel că limbajul gesturilor şi al atitudinilor, dansul şi muzica
sunt mai neputincioase în elucidarea unui caracter, în relatarea gândurilor
umane ale unui personaj, în expunerea unor stări de conştiinŃă clare şi
precise, decât limbajul verbal; dar cine a spus că teatrul e făcut să descifreze
un caracter, ori să rezolve conflicte de ordin uman şi pasional, de ordin actual
şi psihologic, ca teatrul contemporan în care abundă astfel de cazuri?” 30
Asistăm la o insurgenŃă a iraŃionalului, la statuarea unei noi
normalităŃi. Nu e vorba doar de o negare a motivaŃiilor unui raŃionalism
confortabil, ci de dezicerea de o aşa numită conştiinŃă a materialismului
dialectic, politizat până la amoralitate.
Opus acestui materialism istoricist, teatrul pur renunŃă la punerea în
scenă a cuvintelor, a expresiei fetişizate a gândului. Imaginea realităŃii
teatrale trebuie să se hrănească din izvorul realităŃii concrete, nu din
sferele gândirii umane. În felul acesta, se ajunge la o eficacitate a
concretului, cu beneficii în plan spiritual, la un triumf al teatrului ritualic în
disputa cu teatrul psihologic.
Teatrul pur va salva lumea teatrală, îngheŃată, copleşită de
exprimări şi manifestări stângace. Astfel, metafizica teatrului rezidă în
însăşi întâlnirea limbajului teatral cu timpul.
„A face metafizica limbajului articulat înseamnă să pui limbajul să
exprime ceea ce el nu exprimă de obicei; aceasta presupune să-l foloseşti
într-o manieră nouă, excepŃională şi neobişnuită, să-i redai posibilităŃile de
zdruncinare fizică, să-l împarŃi şi să-l distribui activ în spaŃiu, să abordezi
intonaŃiile într-o formă concretă absolută şi să le înapoiezi forŃa de care ar
dispune pentru a sfâşia şi a manifesta într-adevăr ceva, să te ridici
împotriva limbajului şi a izvoarelor sale jalnic utilitare, am putea spune
alimentare, împotriva originilor sale de fiară hăituită şi, în sfârşit, să
examinezi limbajul sub formă de IncantaŃie.” 31
Căutarea artaudiană ajunge la crearea de analogii între principiile
care diriguiesc teatrul şi cele care definesc lumea ezoterică a alchimiei.
Legătura identitară e făcută, în primul rând, prin caracterul tainic; în
ambele areale se caută descoperirea lucrurilor esenŃiale: adevărul absolut
sau piatra filozofală. În concepŃia lui Artaud, cele două domenii sunt
forme de artă virtuală, care nu-şi găsesc finalitatea în lumea interioară, în
universul sinelui. „ToŃi adevăraŃii alchimişti ştiu că simbolul alchimic este, ca
şi teatrul, un miraj.” 32
30 Idem, Punerea în scenă şi metafizica, în Teatrul şi dublul său, p.35.
31 Ibidem, p. 39.
32 Idem, Teatrul alchimic, în Teatrul şi dublul său, p.41.
69