studia universitatis babeş – bolyai dramatica teatru, film, media 2

MIKLÓS BÁCS
ca încarnare a cuvântului, amândoi considerând acŃiunea ca o manifestare
spontană şi liberă a individului.
DiferenŃa de concluzie dintre cei doi autori este că, pe când Moreno
caută prin tehnici psihodramatice să micşoreze impactul tensiunii dintre
multiplele situaŃii şi indivizi asupra omului, prin învăŃarea şi înŃelegerea unor
noi roluri, Pirandello găseşte de nerezolvat această tensiune (numind-o
sentimentul umoristului), ba mai mult foloseşte acest sentiment tragic al
schimbării de roluri (prin care se dovedeşte de fapt imposibilitatea
autocunoaşterii şi sincerităŃii totale) ca motor al creativităŃii personale.
De fapt, Pirandello foloseşte „măştile” pentru a se ascunde (fiind conştient
că autocunoaşterea totală şi pură este imposibilă), pe când Moreno foloseşte
„rolurile” pentru a se revela (fiind convins că autocunoaşterea este posibilă prin
acŃiunile întreprinse în diferite situaŃii, respectiv în acumularea de roluri).
Bács Miklós is a well-known actor, working both in Romanian
and Hungarian theatres of Cluj. He is also, for more than
fifteen years, head of an acting class of the Faculty of
Theatre and Television at Babes Bolyai University of Cluj,
and will present this spring his PhD thesis on the relationship
between Moreno’s psychodrama and Pirandello’s aesthetics.
48