studia universitatis babeş – bolyai dramatica teatru, film, media 2

MODEL ŞI MIMESIS EMMA BOVARY – DOAMNA PALIDEI FIGURI (2)
înfrigurată, stârnea îngrijorarea lui Charles, care ,,observându-i paloarea, o
întreba dacă nu e cumva bolnavă.” 38
Adesea, Emma pare a nu fi aici, pare departe, are un aspect de
nălucă. InsatisfacŃia pe care i-o procură realitetea, platitudinea căsătoriei
dar şi a adulterului, îi dau aerul trist al celui absent, absorbit de gândurile
lui. TristeŃea şi paloarea ei, ca o mască albă întinsă pe un obraz de actriŃă,
trădează profunda ruptură dintre ficŃiunile ei şi realitate, pe care o resimte
ca pe un exil. Pe de altă parte, se aruncă fără reŃinere şi cu voluptate acolo
unde simte că poate Ńese ficŃiuni. Are nevoie doar de un grăunte de nisip
pentru a Ńese în jurul lui splendide ficŃiuni, după cum spune René Girard.
Paloarea chipului ei are ceva din strălucirea sidefie şi tragică a perlei.
FrumuseŃea avea pentru Baudelaire, cel care a înŃeles-o atât de bine,
şi ceva amar şi trist. Iată ce spune în Jurnale intime: ,,Am găsit definiŃia
Frumosului, a Frumosului meu. E ceva arzător, şi trist, ceva vag, lăsând câmp
deschis presupunerii. Voi aplica, dacă vreŃi, ideile mele unui obiect sensibil, de
pildă celui mai interesant obiect din societate, unui obraz de femeie. Un cap
încântător şi frumos, un cap de femeie, vreau să spun, e un cap care te duce
cu gândul în acelaşi timp, dar într-un fel nedesluşit, la voluptate şi la tristeŃe;
care implică o idee de melancolie, de moleşeală, chiar de saŃiu, sau o idee
contrarie, adică o ardoare, o dorinŃă de a trăi, însoŃite de un reflux amar,
provenind parcă din privaŃiune sau disperare. Misterul, regretul sunt şi ele
caractere ale Frumosului.” 39
Uniunea inseparabilă dintre frumuseŃe şi tristeŃe, regăsită în
literatura romantică şi decadentă, e splendid comentată de Mario Praz în La
chair, la mort et le diable. Această supremă frumuseŃe e o frumuseŃe
blestemată. ,,FrumuseŃe meduziană, frumuseŃea romanticilor este impregnată
de durere, de corupŃie şi de moarte” 40 , spune Mario Praz. Eroul romantic are o
,,frumuseŃe stranie, de o delicateŃe maladivă” 41 , observa şi George Călinescu.
Şi tot el: «Romanticul (utopic vorbind) e totdeauna un febricitant, un agitat, un
delirant, un precipitat, un sicilian. Există însă şi o falsă rigiditate, dar romantică,
provenită dintr-o temperatură scăzută sau dintr-o paloare (deci anemie) subită.
Este ,,sângele rece” britanic, dezesperanta ,,flegmă” septentrională ori ,,calmul
spaniol” atât de speculat de romantici, acea linişte înfiorătoare, oarbă,
prevestitoare de crunte reacŃiuni.» 42 Descrierea evocă şi figura dandy-ului, dar
cum am mai spus, acestui aspect îi este rezervat un studiu aparte.
38 Ibidem, p. 311
39 Charles Baudelaire, Critică literară şi muzicală. Jurnale intime, p. 282-283
40 Mario Praz, La chaire, la mort et le diable dans la littérature du 19 e siècle. Le romantisme noir,
traduit de l'italien par Constance Thompson Pasquali, Paris, Editions Denoël, 1977, p. 65
41 George Călinescu, Clasicism, romantism, baroc, în George Călinescu, Matei Călinescu, Adrian
Marino, Tudor Vianu, Clasicism, baroc, romantism, p. 11
42 Ibidem, p. 12
25