studia universitatis babeş – bolyai dramatica teatru, film, media 2

PETRE BĂCIOIU
frâu liber imaginativului. Teatrul expresionist, prin folosirea exclamaŃiei şi a
interjecŃiei, încearcă, la fel, impunerea unui nou cod de limbaj.
Pe acest fond, gândirea teatrală a teoreticianului şi practicianului
Antonin Artaud vine să puncteze imperioasa nevoie a întoarcerii teatrului
la elementele fizice şi afective, la adevărul ancestral al teatrului primitiv.
Combătând teatrul supus cu obedienŃă cuvântului, care se adresează
individului printr-o idee verbală, el propune limbajul gestual ca formă
nonverbală. Codul ideografic are caracter metafizic şi se adresează
Universului; magia teatrală se naşte din acŃiune, nu din discursul literar.
„Ainsi mis en scène, le réel agit directement sur le public.” 1
Recitindu-l pe Artaud
„Après un demi-siècle de commentaires et d’interprétation, comment
lire Artaud aujourd’hui, sans risquer de figer sa pensée de façon
dogmatique, ou sans la tenir avec prudence à distance? En réapprenant à
lire, tout simplement.” 2
Nevoia de teatru este potenŃată de gândirea artaudiană, dincolo de
nevoia sine qua non de a trăi, printr-o interogaŃie asupra eului, al cărei
răspuns poate fi dat de înŃelegerea raportului între lucru şi cuvânt, între
idee şi semnul care o reprezintă. Cultura nu coincide cu viaŃa, dar trebuie
să fie forŃa autocrată ce poate conduce destine umane. „Avem mai ales
nevoie să trăim şi să credem în ceea ce ne Ńine în viaŃă - iar ceea ce este
dinlăuntrul misterios al fiinŃei noastre nu trebuie să ne bântuie la nesfârşit,
cu un scop vulgar digestiv.” 3
Dihotomia cultură-civilizaŃie consacră adevărul axiomatic al
diferenŃei dintre valoare şi bun. În fond, civilizaŃia este cultură aplicată. Prin
teatru, trebuie să redescoperim magia vieŃii şi să dăm înfăŃişare frustrărilor,
neajunsurilor noastre interioare. Cultura trebuie impusă prin exaltare şi
forŃă, iar calea teatrului este deschisă cât timp nu foloseşte rigiditatea
tiparelor. „Să spargi limbajul pentru a atinge viaŃa, înseamnă să faci sau să
1 Rykner Arnaud, L’envers du théâtre. Dramaturgie du silence de l’âge classique à Maeterlinck,
Paris, Édition José Corti, anul ş.a.,p.193.
„Pus astfel în scenă, realul acŃionează direct asupra publicului.”- (t.n).
2 Évelyne Grossman, Lire, délier, délirer Artaud, Dossier, Magazine Littéraire, numéro 434,
septembre 2004, Paris, p. 20.
„După o jumătate de secol de comentarii şi interpretări, cum îl citim astăzi pe Artaud, fără a
risca să-i împietrim gândirea, în mod dogmatic, sau a o Ńine prudent la distanŃă? ReînvăŃând să
citim, foarte simplu.” (t. n).
3 Teatrul şi cultura, în Teatrul şi dublul sãu, urmat de Teatrul lui Sérafin şi de alte texte despre
teatru. În româneşte de VoichiŃa Sasu şi Diana Tihu-Suciu. PostfaŃă şi selecŃia textelor de Ion
Vartic. EdiŃie îngrijită de Marian Papahagi, Cluj Napoca, Echinox, 1997, 208 p, p.9.
62