Revista Tinerilor Economi[ti - Centru E-learning de Instruire al ...

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale
efortul financiar. În prezent, se apreciază că principalele probleme care apar în acest
proces de restructurare şi inovare sunt următoarele:
➢ o competiţie internaţională cât mai intensă;
➢ schimbări profunde ale condiţiilor de concurenţă industrială, mai ales
sub impactul exploziei fenomenului informaţional şi a nesiguranţei mediului în
care se dezvoltă;
➢ schimbări industriale necesare în regiunile mai puţin dezvoltate;
➢ reţele europene importante (telecomunicaţii, energie, transport etc.)
necorespunzătoare pentru realizarea unor beneficii maxime în urma creării unei
pieţe mai largi, care este, desigur, tot mai integrată dar nu operează satisfăcător;
➢ o combinaţie de inovări tehnologice (tehnologia informaţiei,
biotehnologie, materiale noi etc.) care au determinat creşterea mai rapidă a
investiţiilor intangibile (în cercetare ştiinţifică, patente, educaţie şi formarea de
specialişti etc.) comparativ cu investiţiile de capital; 29
Ponderea cheltuielilor cu învăţământul în PNB, de exemplu, s-a situat, în anul
1989, în ţările industrializate, în jurul valorii de 5% (4,7% în Japonia, 4,9% în Uniunea
Europeană şi 5,3% S.U.A.).
De asemenea, ponderea investiţiilor pentru cercetare-dezvoltare în PNB au
reprezentat, în 1991, 2% la nivel mondial, valori mai mari înregistrându-se în ţările
industriale asiatice (2,7%), S.U.A. (2,8%) şi Japonia (3,1%). În ţările Uniunii Europene
unde acest indicator este de 2%, ponderea cheltuielilor cu cercetarea-dezvoltarea pentru
industrie este concentrată în sectoare care utilizează o tehnologie avansată şi care
reprezintă 75% din totalul investiţiilor de cercetare-dezvoltare (pentru aceste industrii,
nivelurile cele mai mari în 1998 au fost înregistrate în industria aerospaţială (17%),
medicamente (12,1%) şi electronica (11,5%)).
Rezultatele acestei politici au fost fructuoase. Astfel, Uniunea Europeană a
devenit principalul producător de noi tehnologii în ultimele două decenii, furnizând
40% din patentele mondiale. Dar, în ultimele două decenii, Japonia s-a dovedit cea mai
rapidă, înregistrând cel mai înalt ritm de realizare a investiţiilor. De asemenea, în ceea
ce priveşte producţia ştiinţifică, activitatea se dovedeşte foarte intensă, mai ales în
S.U.A. şi U.E., progresele cele mai importante remarcându-se în domenii ca: medicina
clinică, cercetarea biomedicală, biologie, chimie.
Pe plan mondial, există diferenţe considerabile între ţări, în ceea ce priveşte
industriile cu capacitate de concurenţă sporită. În mod normal, firmele care au o poziţie
puternică pe piaţa internă, reuşesc să-şi transforme acest avantaj intern în unul
internaţional. Studii recent realizate indică faptul că, în unele industrii, firmele care
deţin un avantaj competitiv pe piaţa mondială aparţin numai unui număr foarte redus de
state. În cadrul aceleiaşi economii naţionale, sunt avantajate sectoarele industriale care
cuprind grupuri de firme, şi nu producători izolaţi, aceste mari companii având sediul,
nu numai în aceeaşi ţară, ci, deseori, în acelaşi oraş sau aceeaşi regiune. În multe cazuri,
diferitele ţări îşi menţin poziţiile ocupate în economia mondială timp de mai multe
decenii, ceea ce indică o ordine ierarhică deosebit de stabilă.
Principalele caracteristici ale procesului tehnologic manifestate, cu precădere,
în ţările membre UE impun analiza, într-o optică prospectivă, a unor tendinţe privind
domeniile de vârf, cum sunt informaţiile şi comunicaţiile, ca şi produsele şi procesele
29 Cristian Popescu-Bogdăneşti, Progresul tehnic - factor de competitivitate, Tribuna Economică
nr. 9/1999, pag. 31
113