Revista Tinerilor Economi[ti - Centru E-learning de Instruire al ...

Revista Tinerilor Economişti
productive ecologice. Aceste activităţi sunt de natură să integreze, într-o măsură
importantă, elemente avansate ale cunoaşterii şi să ofere oportunităţi noi de dezvoltare a
creativităţii autohtone, simultan cu articularea structurilor industriei româneşti cu cele
ale economiilor ţărilor europene.
În lucrarea "Avantajul Concurenţial al Naţiunilor", Michael Porter explică
comerţul internaţional prin prisma avantajului concurenţial al unor industrii naţionale,
care valorifică cel mai bine sistemul "determinanţilor sociali" (dotarea cu factori,
situaţia cererii, industrii înrudite sau furnizoare, structura industriei, strategiile firmelor
şi rivalitatea dintre acestea). Aceşti determinanţi acţionează ca un sistem, favorizând
sau subminând, în mod esenţial, rata creşterii productivităţii, ca unic suport durabil al
prosperităţii unei economii. Succesiunea acestor determinanţi conduce la manifestarea a
ceea ce M. Porter numeşte "stadii ale dezvoltării concurenţiale". Pentru industria
României, prezintă interes trei din cele patru stadii identificate:
➝ stadiul avantajului bazat pe factori primari. Este tipic pentru ţările aflate
la începutul procesului de dezvoltare, dar, în mare măsură, şi pentru ţările foste
socialiste. Exportul se concentrează în industriile care exploatează avantajul preţului
scăzut al factorilor primari; concurenţa este scăzută; puterea de cumpărare scăzută
face piaţa puţin interesată de bunuri scumpe şi nestandardizate; tehnologiile sunt, în
majoritate, importate; distribuţia este realizată de producătorii străini care îşi
desfăşoară activitatea în ţara respectivă.
➝ stadiul avantajului concurenţial bazat pe investiţii. Spre deosebire de
primul stadiu, tehnologiile importate încep să fie adoptate, îmbunătăţite pe plan
naţional. Concurenţa între producătorii naţionali începe să fie activă, forţând
producătorii naţionali să se internaţionalizeze; principala modalitate de a concura
sunt investiţiile masive în economii de scară, folosind tehnologii moderne,
disponibile pe piaţa mondială, fără a fi, însă, ultima generaţie; piaţa internă începe să
devină interesată, deşi, este încă orientată spre bunuri ieftine şi standardizate.
➝ stadiul avantajului concurenţial bazat pe inovare, în care toţi
determinanţii avantajului concurenţial au fost activaţi. Concurenţa între producătorii
naţionali este dură şi forţează internaţionalizarea, pe baza unui intens efort de
inovare; piaţa internă a devenit importantă ca volum şi sofisticată.
În cadrul Uniunii Europene se observă că, în ultimul deceniu, deşi ritmul de
creştere a sectorului industriei electrotehnice a fost moderat (în medie 2,4%/an), totuşi
se manifestă o tendinţă generală de ridicare continuă a nivelului tehnologic al
produselor, deplasarea producţiei spre fabricaţia specializată, de complexitate ridicată,
care asigură şi o eficienţă mai mare în condiţiile utilizării forţei de muncă înalt
calificate şi scumpe. Producţia de serie mare, cu nivel mai scăzut calitativ, este lăsată pe
seama unor producători din zone mai puţin dezvoltate, chiar din cadrul U.E. sau din
afara acesteia.
Capacităţile de producţie de care dispune industria electrotehnică indigenă sunt
subutilizate. Imobilizările corporale însumate în aceste capacităţi din industria
electrotehnică reprezintă aproximativ 50% din cele ale totalului constituit de
electrotehnică, electronică şi mecanică fină. Din punct de vedere calitativ, dotarea cu
echipamente tehnologice este apreciată drept deficitară, axată pe echipamente
convenţionale, cu performanţe medii şi grad de uzură ridicat; din valoarea totală a
capitalului fix, peste 70% are un grad de uzură mai mare de 50%. Totodată, uzura
morală a echipamentelor din industria electrotehnică este, de regulă, cu 10-15% mai
mare decât cea fizică, acestea fiind achiziţionate, în marea lor majoritate, înainte de
114