Revista Tinerilor Economi[ti - Centru E-learning de Instruire al ...

Revista Tinerilor Economişti
conceptul de externalităţi spaţiale. În general, o externalitate este rezultatul pozitiv
şi/sau negativ al unei opţiuni economice, care nu este reflectat în preţurile pieţei, în
înregistrările contabile. De exemplu, construirea unei noi infrastructuri (cale ferată,
şosea) creează externalităţi pozitive pentru locuitorii zonei în cauză prin mărirea
posibilităţilor de deplasare a acestora, dar şi externalităţi negative prin creşterea poluării
aerului, zgomot, deteriorarea peisajului natural, accidente etc. Deci, în cazul
externalităţilor spaţiale, externalităţile de mediu sunt legate de modul concret de
utilizare a terenurilor, de o dezvoltare teritorială specifică.
În continuare, pornind de la aceste interacţiuni, este important de studiat modul
în care societatea modernă, bazată pe un complex de reţele mobile, poate fi organizată
astfel încât să răspundă cerinţelor dezvoltării durabile. Rezultă, de aici, că proiectarea şi
implementarea unor politici eficace de dezvoltare spaţială durabilă presupun un proces
de evaluare complexă, caracterizat printr-un grad destul de ridicat de incertitudine în
privinţa comportamentului, a evoluţiilor viitoare. Este justificată, astfel, utilizarea
scenariilor care permit testarea şi evaluarea unor opţiuni şi politici alternative.
Aceasta necesită proiectarea unui model conceptual care să evidenţieze
legăturile cauzale între variabilele de comportament, cerinţele exterioare şi pârghiile
politicilor economice. Ulterior, acest model poate fi extins, transformat în unul
operaţional, care să fie testat empiric.
Acceptarea doctrinei dezvoltării economice durabile nu este o opţiune benevolă
pentru nici o ţară, inclusiv pentru România, ci reprezintă singura cale responsabilă de
proiectare a dezvoltării pe termen mediu şi lung, în concordanţă cu interesul naţional şi
cu cerinţele colaborării internaţionale.
În debutul mileniului trei, pentru realizarea unei dezvoltări durabile a ţării
noastre sunt necesare măsuri prompte şi eficace, adaptate condiţiilor interne şi externe
extrem de complexe. În acest context, considerăm oportune următoarele măsuri:
• elaborarea unor programe de protecţie a mediului şi popularizarea
acestora;
• limitarea, chiar eliminarea, tehnologiilor învechite, care sunt mari
producătoare de agenţi poluanţi;
• asigurarea educaţiei de bază pentru toţi cetăţenii, dezvoltarea
învăţământului în mediul rural, stimularea formelor noi de învăţare: învăţământul la
distanţă, implementarea unor programe de educaţie tehnică compensatorie sau de a
doua şansă pentru cei care au părăsit temporar sistemul formal al educaţiei de bază;
• implementarea principiilor moderne de conducere, inclusiv cele privind
managementul cunoştinţelor;
• compatibilizarea programelor de educaţie de bază pentru toţi cu noile
cerinţe impuse de evoluţia societăţii, cu cerinţele societăţii informaţionale;
• crearea condiţiilor pentru exploatarea eficientă a potenţialului
tehnologiei;
• dezvoltarea calitativă a infrastructurii de cercetare-dezvoltare;
• promovarea centrelor de transfer tehnologic şi a parcurilor tehnologice;
• corelarea programelor de cercetare-dezvoltare-inovare, la nivel
naţional, cu programele corespunzătoare finanţate de către UE;
• dezvoltarea de consorţii formate din unităţi de cercetare-dezvoltareinovare,
universităţi şi firme deschise participării internaţionale care să realizeze
programe de suport al cercetărilor multidisciplinare şi de valorificare a acestora prin
produse şi tehnologii destinate dezvoltării competitive şi durabile;
94