Revista Tinerilor Economi[ti - Centru E-learning de Instruire al ...

More documents

Recommendations

Info

Secţiunea Teorie economică – Relaţii economice internaţionale PRACTICA EMBARGOURILOR ŞI CONTRADICŢIILE SALE ETICE Prep. univ. Octavian-Dragomir Jora Dintre armele convenţionale din arsenalul beligeranţei statale moderne, nici unul nu este mai crud şi mai nediscriminatoriu decât sancţiunile economice. În vreme ce bombele, misilele sau alte instrumente ale războiului pot transforma într-o clipită un întreg cartier în ruine, moartea lentă dată de strangularea economică poate atinge un întreg popor, care poate fi redus printro astfel de manevră într-o stare pre-civilizaţională, de subzistenţă. Embargourile reprezintă consecinţa logică a unei erori de judecată în urma căreia se pune semnul egal între populaţia unei ţări şi guvernul acesteia şi, prin urmare, supune pe primii pedepselor pe care de drept le merită cei din a doua categorie. În calculul puterii, de nepermis de multe ori, oamenii de rând nu prea contează: nu există indivizi, ci doar naţiunea cutare. Indiferenţa fundamentală faţă de dreptate, întreţinută de mentalitatea colectivistă, este surclasată însă de această politică care refuză să distingă între despoţi şi supuşii lor. Sancţiunile reprezintă opusul unui război just: de la un război care implică numai soldaţi şi care distinge între combatanţi şi civili, am ajuns la un război care implică numai civili! De astfel de situaţii nefericite beneficiază tocmai personaje precum Saddam Hussein. În postura de eroi ai neamului au figurat, sau o mai fac încă, un Slobodan Milosevic în Serbia ori un Fidel Castro în Cuba, “oameni nobili” a căror măreţie izvorăşte tocmai din opoziţia nedisimulată faţă de hegemonismul occidental. Justificarea este generoasă: atâta timp cât poporul suferă de foame, acesta poate foarte bine recepţiona explicaţia potrivit căreia principalul inamic nu este acasă, ci la Washington, D.C. Liberalii clasici au recunoscut demult că probabilitatea izbucnirii unui război este redusă simţitor de comerţul liber. Substitutul oferit de democraţie despotismului nu a fost de mare ajutor, aşa cum ar fi sperat gânditorii Revoluţiei Franceze, care aveau să observe ulterior supravieţuirea “bunelor obiceiuri” beligerante pe care aveau să le cultive până şi cele mai democrate state, animate de dorinţe expansioniste ori revanşiste. Prin urmare, nu democraţia ci comerţul liber poate imuniza un popor la izbucnirea războaielor. Asta pentru că într-o lume a interacţiunilor paşnice şi a prosperităţii bazate liberul exerciţiu al opţiunilor voluntare, nimeni nu mai are vreme să se gândească într-atât de mult la război. Doar interferenţa statelor cu comerţul şi detrunarea intereselor economice pure pot arunca seminţele războiului. Protecţionism tarifar şi netarifar ori blocadele şi embargourile sunt printre cele mai nocive acte de război pentru că lovesc nu în armate, ci în cetăţeni fără discriminare. 83
Revista Tinerilor Economişti Libertate şi comerţ liber Libertatea de a ne angaja în acte de schimb, ţine de libertatea economică, care la rândul ei este un morfism al libertăţii individuale. The Fundamental Freedom to Trade, un articol scris de Edward L. Hudgins, ne prezintă comandamentele care guvernează relaţia dintre comerţ ca act economic voluntar şi instituţia proprietăţii private raportate la ideea libertăţii individului. Începând cu Adam Smith, David Ricardo sau Frederic Bastiat, simpatizanţii liberului schimb au decretat fără dubii că libertatea de a face comerţ reprezintă o premisă a prosperităţii. În ciuda câtorva puseuri protecţioniste, rezonabilitatea statelor a împins tendinţa generală către liberalizarea comerţului, lucru certificat de sistemul comercial internaţional gestionat de GATT/OMC, sub auspiciile căruia, de-a lungul a numeroase runde de negocieri începând cu finele celui de-al doilea război mondial, taxele vamale au scăzut de la 40% la circa 4% în prezent, lucru echivalent cu o creştere impresionantă a volumului şi valorii comerţului internaţional. Faptul că numai piaţa liberă poate experimenta eficienţa alocării resurselor rare către utilizările cele mai urgente, evitând prin raţionalitatea calculului economic risipa, este un fapt a priori incontestabil şi din păcate probat post factum de diriguitorii economiilor socialiste. Faptul că piaţa nu are o limitare spaţială, ci tinde să ocupe tot arealul pe care calculele antreprenoriale de eficienţă îl recomandă ca fiind benefic integrării în circuitul valorii (limitele artificiale nefăcând altceva decât să ştirbească din eficienţa pieţei), este un alt fapt incontestabil. Iar faptul că piaţa liberă există dacă şi numai dacă există drepturi de proprietate privată asupra mijloacelor de producţie, este fără doar şi poate o tautologie. „Comerţul liber nu este un “mit” care să poată fi respins ori o “teorie” care poate fi infirmată de fapte reale”, spune Hudgings, ci este pur şi simplu o politică ce recunoaşte dreptul individului de a se angaja în acte voluntare de schimb cu cei din jurul său. Este dreptul fiecărui cetăţean de a dispune liber de proprietatea sa şi, prin urmare, orice îngrădire de către stat, prin măsuri protecţioniste, a accesului la bunurile pe care el alege să le achiziţioneze prin schimb contra banilor săi este un act de violare a drepturilor sale de proprietate. Prin urmare, astfel de repere reprezintă legitimarea atât economică (în termeni de eficienţă), cât şi etică, a nevoii de a da credit libertăţii individuale şi proprietăţii private, precum şi de a merge pe mâna liberalizării comerţului ca premisă necesară a creşterii avuţiei naţiunii, aceasta fiind înţeleasă nu ca entitate impersonală şi inconsistent agregată, ci ca sumum al avuţiilor actorilor economici individuali a căror motivaţie, responsabilitate şi iniţiativă reprezintă adevărata măsură a bunăstării societale. Sancţiunile economice ca armă de distrugere în masă Există specii de războaie care nu miros a praf de puşcă. Ticul belicos al statelor nu se poate ţine departe de nici un domeniu în care acestea sunt puse să interacţioneze. Dacă statele efectuează schimburi, cu siguranţă că vor găsi mijloace de a perverti şi insinua “comerţul” în maniera lor conflictuală de manifestare atunci când raţiunile lor le 84
Page 1 and 2:
Revista Tinerilor Economi[ti An I N
Page 3 and 4:
Colegiul redacţional: Amelia Bădi
Page 6 and 7:
Secţiunea Finanţe - Contabilitate
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Nr. crt. Secţiunea Finanţe - Cont
Page 28 and 29:
Polonia România Comisia pentru sup
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35: Secţiunea Finanţe - Contabilitate
Page 48 and 49: Secţiunea Management - Marketing -
Page 78 and 79: ψ Secţiunea Management - Marketin
Page 86 and 87: Secţiunea Teorie economică - Rela
Page 122 and 123: Secţiunea Statistică - Informatic
Page 134 and 135:
Secţiunea Statistică - Informatic
Page 136 and 137:
Page 138 and 139:
Page 140 and 141:
Page 142 and 143:
Page 144 and 145:
Page 146 and 147:
CUPRINS Cuvânt înainte...........
show all

Revista Tinerilor Economi[ti - Centru E-learning de Instruire al ...

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?