Untitled

si asta nu atit din cauza vorbirii sale mai putin dezvoltate, cit din cauza ca lumea celorcare aud nu i-a devenit familiara, ea simtindu-se mult mai confortabil printreneauzitori.) Vorbirea orala a copiilor este clara, naturala, intonata; ei pronuntadefectuos doar unele foneme, in special cele siflante si cele suieratoare.Copiii cu auz normal ne sugerau in permanenta noi teme de discutie, de exemplu:"E adevarat ca la noi e zi, iar in America noapte? Avem toti acelasi soare? Eu cred casint doi - unul al nostru si unul al lor. Ce inseamna curent? (un copil a atins un cabluelectric si eu i-am spus: "Fii atent, are curent!")" s.a.m.d. Am vorbit despre cosmos,despre planete, despre cele create de natura si cele create de om, despre tara noastra,despre Moscova, istoria si actualitatea sa (copiii gasesc cu usurinta pe planul orasuluistrada pe care locuiesc), si despre multe-multe lucruri despre care nu vorbeam cu copiiihipoacuzici dintr-o grupa speciala obisnuita. Treptat, ma debarasam de inhibitiilecaracteristice unui surdopedagog. La inceput insa si mie, si copiilor cu tulburariauditive ne-a fost foarte greu. Personal, trebuia sa iau in calcul nivelul diferit dedezvoltare generala si verbala a copiilor, capacitatile fiecaruia dintre ei. Eram nevoitasa muncesc suplimentar asupra materiei predate in cadrul unor sedinte individuale, sarecurg la instruirea avansata. Astfel fiecare copil hipoacuzic stia macar o parte dintemele propuse. Vroiam sa arat ca prescolarii nostri stiu multe, ca se pot realiza. Toticopiii au invatat sa se bucure pentru cei care au dificultati, de exemplu pentru Kira,pentru succesele sale: "Kira a putut spune singura. Bravo!" sau: "Kira a gresit. Nu-inimic, va invata acest lucru la scoala!".Componenta colectivului de copii cu auz normal s-a schimbat pe parcursul celorpatru ani. In grupa mijlocie a venit un nou baietel, care-i privea cu uimire pe colegii saia caror vorbire se mai deosebea de cea normala; ei nu raspundeau intotdeauna laintrebari, mai ales atunci cind nu se uitau la vorbitor. Astfel s-a nascut o noua tema dediscutie si un nou program: "Eu sint om". O data pe saptamina - martea - lucram si incadrul acestui program, copiii aflind multe despre organismul uman si despre posibileledeficiente. Copiii au inteles ca e firesc ca cei cu probleme vizuale sa poarte ochelari, iarcei cu tulburari de auz - aparate auditive. Ei stiu ca trebuie sa le vorbeasca celorneauzitori stind cu fata spre ei, clar si raspicat, dar sa nu strige. Desigur, in comunicareareala ei uita de aceste lucruri, deoarece copiii cu deficiente auditive nu formeaza ungrup separat. E nostim sa vezi cum un copil normal ii sopteste ceva la ureche unuineauzitor, ca apoi sa rida impreuna de ceea ce li s-a intimplat. Doar si copiii deficientidin grupele mixte adopta comportamentul majoritatii, insusindu-si toate elementelecaracteristice colectivului din care fac parte, inclusiv lexicul mai special: Prostuto, cefaci? Acusi iti dau la cap. De cite ori sa-ti spun?Trebuie sa remarc in mod special atitudinea parintilor fata de crearea grupelormixte. Desigur, parintii copiilor cu deficiente auditive incuviintau aceasta idee, doreausa-si vada copiii comunicind in permanenta cu semenii lor auzitori, care vorbesc bine(parintii neauzitori au avut o pozitie neutra, ei considerau important ca fiica lor safrecventeze gradinita si sa fie instruita).Parintii copiilor auzitori aveau o atitudine rezervata. Nici unul dintre parintii dingrupa mica din care facea parte fetita cu deficiente auditive nu a dorit sa-si dea copilulin grupa mixta, aceasta fiind formata din nou-venitii de trei ani, parintii carora n-auavut de ales - in gradinita nu erau alte locuri libere. Dar foarte curind temerile parintilors-au spulberat, ei obisnuindu-se cu faptul ca odraslele lor se educa impreuna cu copiiineauzitori. In plus, au inceput sa trateze aceasta situatie ca pe una normala. Chiar siacum, in pragul scolarizarii, nu-si concentreaza atentia asupra caracterului deosebit algrupei si al experientei sociale prin care au trecut copiii. Ei considera ceea ce li s-aintimplat ca ceva firesc. Or, la 7 ani, toti copiii trebuie sa stie bine a citi si a numara, sa