Untitled

DIN EXPERIENTA ASISTENTEI PSIHOLOGIGE A FAMILIILOR CAREEDUCA COPII CU TULBURARI COMPLEXE SI MULTIPLEO. A. Kopil,IPC al AIFR"Natura a facut asa ca pruncii nu-si pot alege mamele. Ei "apar" pur si simplu, iar mamelor le edat timp pentru a se reorienta."D.V. VinnicottDin 1997, Laboratorul continutului si metodelor de instruire a copiilor custructura complexa a defectului al Institutului de Pedagogie Corectionala al AcademieiInvatamintului din Federatia Rusa a desfasurat o munca sistematica in familiile in carese educa copii cu tulburari multiple, munca bazata pe experienta acumulata inpedagogia curativa antroposofica.Cu una dintre aceste familii am facut cunostinta in septembrie 1997, cind s-astabilit ca copilul lor de 8 luni practic orb (cu senzatie luminoasa pastrata), curetinopatie prematura operata, sufera de hipoacuzie de gradul IV. Mergind la primaintilnire cu baietelul, aveam in minte cuvintele pe care le-am auzit nu o data launiversitate - ca un copil surdoorb e „o planta care trebuie umanizata". Stiam deasemenea ca mama se afla intr-o stare grava si are de gind, fara sa renunte la copil, sa-lduca la o casa de copii. Dar chiar de la primul examen psihologic si neurologic micutula produs asupra noastra o impresie puternica. Era un copil cu fizic armonios, care lecerea insistent adultilor (cu vocea si miscarile sale) sa fie pus in picioare si ajutat samearga. Fiind atins, si-a dat seama imediat ca are de a face cu un strain, s-a incordat peo clipa, dar peste citva timp, fiind ridicat de mine deasupra capului, incerca sa schitezeo privire si zimbea. Isi petrecea cea mai mare parte din timp leganindu-se in patuc siavind la dispozitie citeva pocnitori si o imensa piramida ghimpata cu inele demontabile.Il ingrijea bunica, mama sa incercind sa-l evite. Cererea de ajutor venea tot de labunica, care "nu stia cum sa se ocupe de el".Activitatea noastra era orientata in doua directii - cu baietelul, sub forma deactivitati saptaminale (cu examene medicale periodice), si cu membrii adulti ai familiei- sub forma de conversatii, fotografieri, filmari, propunindu-le jucariile necesare siatragindu-i in activitatea de grup cu parintii copiilor cu tulburari grave, acordindu-leasistenta psihoterapeutica si medicala.Activitatile cu baietelul erau orientate preponderent in directiile urmatoare:- dezvoltarea sferei motorii;- dezvoltarea simtului echilibrului, care sa-i permita sa ia pozitie verticala si sa omentina;- formarea unor ritmuri stabile in viata sa;- formarea simtului tactil.Tinind cont de atmosfera din familie - nefavorabila copilului, puneam accentul peperfectionarea sferei motorii si a simtului echilibrului, ocupatie care ii produceabaietelului cea mai mare bucurie si in care se regasea de la bun inceput, atragind-otreptat pe bunica, iar apoi si pe mama sa asiste si sa participe la activitati.Acordam atentia principala crearii unei atmosfere de acceptare si colaborare intrecopil si adulti. In esenta, eram intermediari intre adultii disperati si micutul talentat,creind acel spatiu vital in care poate avea loc o cunoastere activa. Nu ne-am pus scopulsa cream deprinderi, din contra, tindeam sa facem o pauza dupa fiecare actiune, pentrua-i permite copilului sa aprecieze situatia si sa-si exprime atitudinea; treptat,