Untitled

prefera sa priceapa totul singur. Era dificil sa-i organizeze participarea lacele mai simple jocuri cu elemente de demonstrare si repetare, de tipul"tapusele-tapusele", sa-l invete sa faca "pa" cu minuta, sa dea afirmativdin cap.• Dependenta exagerata de influentele cimpului psihic care-l inconjoara. Injurul virstei de un an toti copiii normali, invatind a merge, sint influentatiintr-o masura mai mare sau mai mica de tendintele din mediu, si adultii audifucultati reale in controlarea comportamentului lor. In cazurile deautism timpuriu, copiii se lasa dusi de curentul senzorial venit din afaramult mai devreme, si acest lucru concureaza orientarea spre persoaneleapropiate. Deseori adultul, neavind contact emotional cu copilul, are doarrolul de instrument cu ajutorul caruia micutul obtine stimularea senzorialanecesara (este leganat, invirtit, gidilat, adus la obiectul dorit etc.). Dacaparintii sint foarte activi, insistind sa-i atraga atentia, copilul fieprotesteaza, fie se sustrage contactului.Particularitatile de dezvoltare a copilului autist se manifesta pregnant in timpulcrizei de la 1 an. Neavind format contactul emotional cu cei apropiati si date fiinddificultatile de organizare a atentiei sale, despartirea fizica a micutului de mama lavirsta de 1 an decurge foarte greu. Deseori anume in momentul acesta parintiisemnaleaza la copil o schimbare brusca de caracter - el pierde complet simtul limitei,devine absolut nestapinit, neascultator, nedirijabil. El poate demonstra un regrescatastrofal in dezvoltare si poate pierde acel minim de legaturi emotionale, de forme decontact, de deprinderi in curs de formare, inclusiv verbale, pe care le avea pina a invataa merge.Particularitatile si dinamica relatiei copilului autist cu lumea in general si cupersoanele apropiate in particular, care, dupa parerea noastra, demonstreaza tulburareadezvoltarii lui afective, sint din punct de vedere diagnostic cele mai semnificative.INFLUENTA RELATIILOR DIN DIADA MAMA-COPIL ASUPRACOMPORTAMENTULUI COPILULUIA. O. Drobinskaia,IPC al AIFRMotivele cele mai frecvente de adresare la medic pentru examinarea copiilor dinal treilea an de viata sint intirzierile in dezvoltarea vorbirii si tulburarile de somn.Acuzele parintilor sint insa adesea de "categoria a doua": "rasfatarea", "capriciozitatea"si "caracterul dificil" al copilului. De obicei prin aceasta se subintelege incapacitateacopilului de a-si gasi de sine statator vreo ocupatie cit de scurta, cerinta de a avea inpermanenta mama in preajma si de a i se acorda atentie, comportament protestatar cuelemente de agresiune, ignorarea cerintelor adultilor, dificultati evidente, iar uneoriinsurmontabile de stabilire a relatiilor cu alti copii si adulti (de exemplu, la inscrierea ingradinita).Explicarea unor asemenea particularitati de comportament prin mecanismepatofiziologice este, de regula, neintemeiata si nu conduce la metode de corectiesuficiente pentru acest fel de tulburari. Diagnosticul "educatie gresita" are un caracterevaluativ si declarativ.Mai constructiva ni se pare analiza unor asemenea paterne de comportament de pepozitiile teoriei atasamentului, care a cunoscut in ultimele decenii o dezvoltare rapida siofera posibilitatea unei abordari corectionale. Potrivit teoriei in cauza, caracterulatasamentului dintre mama si copil in primii ani de viata ai copilului pune bazele