Untitled

mai complexa decit componenta grupei precedente. Toti copiii deficienti insa, instruitipe intreg parcursul perioadei prescolare, s-au incadrat perfect in colectivul copiilor cuauz bun, asumindu-si adesea rolul de lideri. Ei sint bine pregatiti pentru scoala si, de laanul viitor, pot fi inscrisi, la dorinta parintilor, in institutiile de invatamint general de lalocul de trai.Care grupe sint mai bune? Cred ca pe viitor e important sa pastram si sadezvoltam atit institutiile de invatamint prescolar special, cit si gradinitele combinate,cu grupe speciale pentru copiii deficienti, dar si cu grupe mixte. In ceea ce privesteultimele, trebuie sa-si spuna cuvintul nu numai savantii si pedagogii, ci si financiarii.Desigur, pentru multi dintre copiii cu deficiente auditive, o astfel de grupa e cea maibuna modalitate de instruire. Pentru unii insa - nu. Prima noastra grupa, de exemplu, nua constituit, din punct de vedere organizational, cea mai eficienta modalitate deinstruire pentru fetita din familia de surzi.CONCLUZII:In articolul de fata e descrisa prima experienta de instruire a copiilor cu tulburariauditive in conditiile unei grupe mixte in care, alaturi de 4 copii cu dereglari auditive,au fost educati, de la virsta de 3 ani, 10 prescolari cu auz normal. In aceasta grupa aulucrat doi educatori si un pedagog special. Educatia a fost eficienta atit pentru copiiineauzitori, cit si pentru semenii lor cu auz normal.II. DEPISTAREA, DIAGNOSTICUL SI ASISTENTA PRECOCESTRATEGIA DE MODERNIZARE A SISTEMULUI DE INVATAMINTSPECIAL - OPORTUNITATEA SI ORGANIZAREA CORECTA A ASISTENTEIPSIHOPEDAGOGICEN.N. Malofeev, IPC al AIFRInvatamintul special isi are originea in Europa Occidentala a secolului XVI, cindau fost intreprinse primele incercari de instruire speciala a surdomutilor. La hotaruldintre secolele XVIII-XIX, se deschid institutii de invatamint pentru surzi si orbi, iar lasfirsitul secolului XIX apar primele clase si scoli pentru copiii cu deficienta mintala. Siabia peste o suta de ani - in debutul secolului XX - se fac primele incercari de instruiresi educatie speciala a prescolarilor. Din nou, din motive cunoscute, prioritatea apartineasurdopedagogilor [10]. Compatriotii nostri N.M. Lagovskiy, N.K. Patkanova, F.A. siN.A. Rau vorbeau despre necesitatea unei munci de corectie precoce cu copiiihipoacuzici deja la sfirsitul secolului XIX. Ei au trecut in scurt timp de la vorbe lafapte, astfel incit in 1900, cu efortul N.A. si F.A. Rau, la Moscova apare prima inEuropa gradinita pentru copiii cu deficiente auditive, iar in 1904 apar institutii similarela Petersburg (deschisa de profesorul M.V. Bogdanov-Berezovskiy) si la Kiev, deschisade surdopedagogul N.K. Patkanova.In 1929 este editat, intr-un tiraj de 10.000 de exemplare, indrumarul practic alNataliei Alexandrovna Rau "Pentru mamele copiilor surzi de virsta mica" [14, 15], iarpeste doi ani - intr-un tiraj de 5 mii exemplare - brosura N.A. si F.F. Rau "Pentrumamele copiilor hipoacuzici de virsta mica" [16]. In 1930 Elena Fiodorovna Raureuseste sa deschida in cadrul sistemului de sanatate o cresa speciala pentru surzi, incare erau primiti copii de 3-6 luni. In acelasi timp se deschid grupe prescolareexperimentale pe linga Institutul pentru Surdomuti din Leningrad, iar in 1931 - pe linga