Untitled

Dupa cum se stie, unul dintre fenomenele cele mai semnificative pentrudezvoltarea psihica normala a copilului este cel al "atasamentului". La copiii autisti, sepot intilni manifestari frecvente de devieri ale formarii atasamentului.Este posibila formarea unui atasament exagerat fata de o persoana - la nivelulunei legaturi simbiotice primitive. In acest caz, se creeaza impresia unei legaturi fiziceinseparabile dintre mama si copil. O astfel de legatura se manifesta, in primul rind, ca oemotie negativa la separarea de mama. Cel mai mic pericol de rupere a acestei legaturiii poate provoca copilului o reactie catastrofica la nivel somatic. In mod normal, laaceasta virsta, orice copil se alarmeaza si se indispune la plecarea mamei, dar reactia sanu este atit de vitala, el poate fi sustras prin vorbe, angajat intr-o discutie cu altapersoana apropiata sau in vreo ocupatie placuta. In acelasi timp, reactionind atit debolnavicios chiar si la o separare de scurta durata, micul autist poate sa nu-sidemonstreze atasamentul fata de mama in conditii de confort, cind ea se afla in preajma– nu-i solicita contactul, nu se joaca impreuna, nu incearca sa-i impartaseasca emotiilepozitive, nu-i raspunde intotdeauna cind i se adreseaza.O alta forma specifica de atasament autist este evidentierea timpurie a mamei, fatade care copilul manifesta o reactie emotiva pozitiva exagerat de puternica, dar foartedozata in timp si care apare doar din initiativa sa proprie. De mentionat ca momentelede scurta durata de pasiune sint inlocuite de perioade de indiferenta, cind copilul poatesa nu raspunda la tentativele mamei de a comunica, de a-l "molipsi" emotiv.Mai poate fi observata o intirziere de lunga durata in alegerea unei persoaneoarecare in calitate de obiect al atasarii (uneori semnalmentele ei se manifesta mult maitirziu - peste un an, peste un an si jumatate), copilul manifestind o simpatie egala fatade cei care il inconjoara. Un asemenea copil e descris de parinti ca foarte comunicativ,gata sa mearga in brate la oricine. Si asta se intimpla nu doar in primele luni de viata,cind orice persoana, in mod normal, ii poate provoca micutului „complexul inviorarii”,ci si mult mai tirziu, cind o persoana necunoscuta e tratata de un copil sanatos cuprecautie, cu sfiala si cu tendinta de a fi mai aproape de mama. Copiii autisti nu au„teama de straini”, caracteristica pentru virsta de 7-8 luni, ba se pare ca ii prefera,devenind mai activi si cochetind cu ei mai mult decit cu rudele.Se constata, de asemenea, dificultati de interactiune cu cei din jur legate dedezvoltarea modalitatilor de adresare a copilului catre adulti. Se poate observa lipsacomplicarii intonationale a vocalizarilor copilului odata cu virsta; nu se formeaza gestularatator.Sint caracteristice dificultatile de organizare voluntara a copilului. Acesteprobleme devin mai evidente dupa virsta de un an, iar catre 2-2,5 ani sint constientizatede parinti in deplina masura. Dar simptomele unor dificultati de concentrare voluntara,de atragere a atentiei, de orientare la aprecierea emotionala a adultului apar cu mult maidevreme, manifestindu-se in tendinte foarte caracteristice:• Lipsa totala sau partiala de reactie cind i se adreseaza persoaneleapropiate sau cind e strigat pe nume. In unele cazuri aceasta tendinta e atitde manifesta incit copilul e suspectat de slabirea auzului.• Nu urmareste cu privirea directia in care se indreapta privirea adultului,ignora gestul aratator al acestuia si chemarile sale ("Uita-te la..."). Chiardaca, intr-un sir de cazuri, copilul urmareste initial ce i se arata, treptatinteresul ii scade si copilul inceteaza sa acorde atentie obiectului aratat,daca acesta nu coincide cu obiectul care il intereseaza in mod deosebit (deexemplu, becul, ceasul, masina, geamul).• Imitare slab exprimata sau, cel mai frecvent, lipsa acesteia. De obiceiparintii isi amintesc ca le venea foarte greu sa-l invete ceva pe copil, el