Untitled

prescolara pentru copiii surzi (N. A. Rau). In anii '30 incepe studierea si instruireacopiilor cu tulburari auditive de virsta timpurie (E. F. Rau).In ultimele decenii are loc elaborarea intensa a metodelor medicale si pedagogicede depistare precoce (din primele luni de viata) a copiilor cu tulburari de auz (Z. S.Alieva, 1998; L. D. Vasilieva, 1990; I. V. Koroliova, 2000; A. M. Maruseva, 1959; T.V. Pelimskaia, 1998; G. A.Tavartkiladze, L. D. Vasilieva, 1988; Lori J. Klein, Lynn E.Huerta, 1992; P. Watkin, 1998; s.a.). Dar, cu toate realizarile in domeniul diagnosticariiprecoce a tulburarilor auditive, majoritatea copiilor sint depistati numai spre sfirsitulmicii copilarii - la 2-3 ani si mai tirziu. Anume la aceasta virsta, copiii incep, inmajoritatea cazurilor, sa primeasca ajutor corectional in institutiile de ocrotire asanatatii si de invatamint.In prezent au fost determinate continutul si metodica muncii corectionalpedagogicecu copiii neauzitori in perioadele de sugar si anteprescolara tinindu-se contde particularitatile psihofiziologice de virsta (E. I. Leongard, E. G. Samsonova, 1991;T. V. Pelimskaia, N. D. Smatko, 2003). Au fost create programe de stat speciale deinstruire si educatie a copiilor surzi si hipoacuzici de virsta prescolara (sub conducereaL.P. Noskova, 1991), programul "Comunicarea" (sub redactia E.I. Leongard, 1995).Toate aceste programe insa si diversele sarcini si materiale pentru ore sint conceputepentru asa-zisul copil "mediu", desi se stie ca realizarea posibilitatilor potentiale alecopiilor cu tulburari auditive depinde de diagnosticarea psihopedagogica oportuna sicalitativa a particularitatilor individuale de dezvoltare a fiecarui copil si de elaborareaunui program individual de asistenta corectionala.In ultimii ani abordarea individuala a educatiei si instruirii copiilor cu posibilitatilimitate este una din directiile cele mai importante de dezvoltare a pedagogieicorectionale prescolare (E.A. Strebeleva, 2000; I.A. Razenkova, 1998; s.a.). Oinsemnatate tot mai mare capata si chestiunea individualizarii asistentei copiilor devirsta anteprescolara si prescolara cu tulburari de auz. Multi specialisti subliniazanecesitatea crearii unor astfel de seturi de metodici psihopedagogice de examinare acopiilor neauzitori, ale caror rezultate sa serveasca drept baza pentru alcatuireaprogramelor individuale de corectie pentru fiecare copil in parte (N.V. Ivanova, O.I.Plotnikova, 1996; I.A. Mihalenkova, 1996; G.S. Rujina, 1996; s.a.). Realizarea acesteisarcini, dupa parerea unanima a specialistilor, e posibila doar pe baza unei studieripsihopedagogice aprofundate si complexe a copilului, in timpul careia sa fie stabilitnivelul sau general de dezvoltare psihofizica si realizarile sale pe diferite linii.Pentru elaborarea unei programe individuale adecvate nivelului de dezvoltare afiecarui copil e important sa stabilim atit nivelul sau initial de dezvoltare pe diferitedirectii: fizica, sociala, cognitiva, cit si nivelul sau de dezvoltare psihofizica generala,deoarece liniile de dezvoltare sint legate intre ele si se influenteaza reciproc.Dezvoltarea copilului este un proces integru, si nivelul de dezvoltare a fiecarei linii nupoate fi examinat izolat. Impresia generala despre copil se formeaza dintr-o multime deevaluari particulare si, inainte de toate, din evaluarea realizarilor obtinute pe directiileprincipale de dezvoltare. De aici importanta unei examinari psihopedagogice complexe.Daca vom merge pe o singura linie de evaluare (de exemplu, dezvoltarea fizica sauintelectuala), impresia despre copil va fi incompleta, iar potentialul sau va fi subestimatsau supraapreciat.In etapa actuala de dezvoltare a pedagogiei si psihologiei speciale au fost stabiliteprincipiile si cerintele fata de alcatuirea si elaborarea metodicilor de examinare acopiilor cu diferite abateri in dezvoltare, inclusiv a copiilor cu tulburari auditive (E.A.Strebeleva, 1998), dar problemele pedagogice de studiere diagnostica a copiilorneauzitori n-au fost inca solutionate. Cercetarile noastre si discutiile cu pedagogii au