Untitled

c) folosirea obiectelor-substitut;d) insotirea verbala a actiunilor.In timpul supravegherii si al controlului special se stabileste nivelul intelegerii decatre copil a vorbirii orale: pedagogul ii propune copilului sa aleaga, din 3 jucarii,jucaria pe care o numeste. Se clarifica de asemenea starea vorbirii de sine statatoare acopiilor, se observa daca folosesc: fraze scurte din 2-3 cuvinte cu agramatisme, cuvinteintregi si cuvinte lalaite, cuvinte formate prin imitarea unor sunete din natura, lalatiuninecorelate, reactii vocale, strigate.Examinarea pedagogica a auzului se face fara aparate auditive individualeconform metodicii general acceptate pentru copiii din al treilea an de viata (N.D.Smatko, 1990). Ea presupune formarea unei reactii motorii conditionate la sunetuljucariilor si al vocii. In afara de aceasta, se verifica capacitatea copiilor de a distinge, pesuport acustico-vizual si acustic, imitatiile sonore, cuvintele lalaite si cuvintele intregidintr-un numar de cel putin 2-3.Metodica elaborata a fost aprobata la examinarea a 25 de copii cu auz normal si a25 de copii cu auz dereglat. Numarul copiilor fara si cu defecte auditive era acelasi inambele grupe (de pina la 2,5 ani si de peste 2,5 ani): respectiv, cite 11 si 14 persoane.Toti copiii care nu auzeau aveau surditate sau hipoacuzie senzoneurala congenitala saudobindita in primul an de viata (in afara de un copil care si-a pierdut auzul la 1,4 ani).Majoritatea copiilor (20 de persoane) erau educati de parinti neauzitori.Potrivit concluziilor comisiei psiho-medico-pedagogice:- toti copiii fara auz care au luat parte la investigatie aveau intelectul primarpastrat;- nivelul de scadere a auzului a fost diagnosticat cu: "hipoacuzie senzoneuralabilaterala de gradul II" - 8 copii; "hipoacuzie senzoneurala bilaterala de gradul III" - 10copii; „surzenie senzoneurala bilaterala” - 7 copii³;- Vorbirea a 9 copii a fost apreciata ca „vocabular obiectual lalalizat insusit”, iar amajoritatii copiilor (16 persoane) - ca " lipsa a vorbirii".Setul elaborat de sarcini a permis, in primul rind, depistarea particularitatilor dedezvoltare psihofizica specifice virstei anteprescolare. Dupa cum era de presupus, s-auconstatat deosebiri esentiale in dezvoltarea psihofizica a copiilor din cele doua grupe devirsta diferita. Astfel, copiii cu auz dereglat din grupa mai mica (pina la 2,5 ani) seapropiau dupa nivelul de dezvoltare psihofizica de normativul de virsta (daca nu luamin considerare dezvoltarea vorbirii).In acelasi timp, incepind cu 2,5 ani, a fost constatata tendinta de crestere adiferentelor dintre copiii neauzitori si semenii lor auzitori pe toate liniile principale dedezvoltare. Daca la copiii fara probleme auditive de peste 2,5 ani a fost remarcatacresterea nivelului de dezvoltare psihofizica generala, legata de insusirea activa avorbirii, copiii neauzitori s-au dovedit apropiati, dupa nivelul lor de dezvoltare, decopiii din grupa de virsta mai mica. Acest fapt are o importanta principiala si constituieun argument in plus in favoarea instruirii corectionale cit mai precoce (nu mai tirziu deprimele 6 luni ale celui de-al treilea an de viata) a copilului cu auz dereglat, cinddiferentele intre el si semenii sai auzitori nu sint inca atit de evidente.In diagramele nr. 1 si nr. 2, pe baza indeplinirii sarcinilor de imitare si deconstruire, sint aratate diferentele dintre copiii auzitori si cei neauzitori din grupele devirsta mai mare si mai mica.Diagrama nr. 1. Rezultatele indeplinirii sarcinilor de imitare a miscarii de catrecopiii din al treilea an de viata (%).