Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Aleksandr Liamkin:Atunci Sadoveanu, `ntorcându-se spre mine cu ni[te ochi de-olim pezime safirie, zise cu cea mai fireasc\ expresie de sinceritate:– N-am nimic contra [i eu merg bucuros cu dumneata. Nu -mai c\ eu i-am spus lui Top`rceanu [i-]i spun [i dumitale: nulucrez cu nimeni decât dac\ ne leag\ o adev\rat\ pri e te nie. Dedumneata mi-i fric\, pentru c\ te [tiu cam impulsiv [i n-a[ vreas\ ne pome nim a[a deo dat\ c\ faci vreo afirma ]ie ori porne[ticeva care s\ nu se potriveasc\ scopurilor revistei.– Eu anume nu am umblat s\ intru `n comitetul de con ducere[i pot s\ dau aceea[i munc\ r\mânând numai `n redac]ie. Dar`n ceea ce prive[te prietenia, nici eu nu pot s\ m\ apropii decâtde cei pentru care simt o real\ simpatie.A[a a ie[it comitetul de conducere al ~nsemn\rilor ie [e ne [ia[a a ie[it [i revista.~n primul an, `n care au stabilit `n publicistica româneas c\ opre cizie de apari]ie nemai`ntâlnit\, Sadoveanu a dat un ajutorÎnsemn\ri­ie[eneBust (desen)e norm re vistei. A selec]ionat material, a f\cut corec turi (pentrua sta bili o anu mit\ ortografie), a scris literatur\ [i articole diverse,a scris note, a f\ cut recenzii. Mereu era când la tipografie, cândla re dac ]ie (Institutul de Anatomie). El punea interesul cel maimare, f\ când observa]ii asu pra dife ritelor gre[eli strecurate. ~nadun\rile s\pt\ mâ nale, când ve neau la redac]ie colaboratorii,toat\ lumea râdea, discuta, f\ cea g\l\ gie, numai el sta [i corectamereu. Spi ri tul viu al Top`rceanu [i inte resul tenace al lui Sa do -veanu, desf\ [u rat `n pri mul an de apari]ie a re vistei, i-au asiguratvaloarea ei.R\sunetul ~nsemn\rilor ie[ene a fost, la `nceput, variat. ~ncer cu rile serioase, ea s-a impus din primul moment [i nu melelui Sa do veanu [i Top`rceanu au `nsemnat o mare ga ran]ie. Dar`n fa]a mul ]i mii superficiale ea se prezenta foarte dezavantajosdin pricina num\ rului de pagini. Oameni – ca re ar trebui, dup\func]ie, s\ fie inte lec tuali – judec\ tot du p\ semne exterioare [iemit sentin]e f\r\ s\ cu noasc\ con ]i nu tul. A[a, de pild\, un me -dic-primar de prin Ba c\u, du p\ o conferin]\ a mea, ]inut\ `n ora -[ul s\u, din discu]ie `n dis cu]ie afl\ c\ eu am oarecare leg\tur\cu o revist\ care apare la Ia[i [i se nume[ te ~nsemn\ri ie[ene.~n plin\ sinceritate, `mi spune c\ a v\zut revista la o tutungerie [i:– Drept s\-]i spun, eram cât pe ce s-o cump\r. Chiar sco se -sem punga, când, dup\ ce am luat-o `n mân\, m-am r\zgândit:prea era mititic\, domnule!La fel i s-a `ntâmplat lui Sadoveanu cu un venerabil domn defa milie mare, om care se „picqueaz\“ de intelec tua lism. ~ntâlnin -du-l la un club, vede c\ domnul tot `i d\ târ coale [i `n sfâr[it vine[i la chestie:– Uite ce, am v\zut c\ sco]i o revist\.– Da, scot.– Ei, s\ [tii c\ nu-i bun\. Nu face. P\cat de gloria Ia[ului, s\a jung\ la treizeci [i dou\ de pagini. {i d\-i, [i d\-i, `ncepe o mulo ar gu mentare nesfâr[it\, pentru a dovedi c\ s-ar r\ suci `n mor -minte oa sele lui Asachi, Alecsandri, Kog\lnicea nu, Russo, Ne -gruzzi, Ma io res cu [i ceilal]i.– ~n]elegi c\ dumnata por]i o mare r\spundere. Ori scoa temo re vist\ mare, frumoas\, demn\ de Ia[i, ori mai bine ne lipsim.As cul t\-m\ pe mine, nu face s-o mai sco]i.{i cum Sadoveanu tot t\cea mereu, iar omul voia un re zul -tat precis, `l mai `ntreab\ o dat\:– Ei, ce zici?– Zic c\ nu ne potrivim `n p\reri.Acest ton flegmatic al primului director al revistei s-a co mu -nicat [i ~nsemn\rilor ie[ene, care azi au ajuns la locul de cinstecu venit [i care persist\ `n sentimentele optimiste [i de bun\voie`ntre oameni, a[a cum a f\cut o via]\ `ntreag\ Mi hail Sadoveanu.(~nsemn\ri ie[ene, anul IV, nr. 5, mai 1939)Gr. T. Popa 120 ∙ Gr. T. Popa 12013