Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

cronica traducerilor · cronica tr22Codrin Liviu Cu]itaruUn condeier (post)modernRepublicarea variantei româ -ne[ti, la Humanitas (ajuns\,iat\, în 2012, la edi]ia a cin -cea *), a romanului M\tu[a Julia [i conde -ierul (traducere ini]ial tip\rit\ la Univers,în 1985!), apar]inând celebrului scriitor pe -ruan Mario Vargas Llosa, este, în felul s\u,un eveniment cultural, cu atât mai mult cucât avem acum în fa]\ o edi]ie necenzura -t\. Nu vreau s\ fiu b\nuit de afirma]ii gratuite.Apar ast\zi în România numeroasec\r]i bune (în primul rând traduceri), iarfor]a estetic\ a lui Llosa r\mâne mai con -ving\toare, poate, în R\zboiul sfîr[ituluilumii [i chiar în (dificila) Conversa]ie “LaCatedrala” – opere de asemenea cunoscutepublicului nostru – pentru a presupu -ne c\ introducerea de mai sus s-a doritdoar o captatio benevolentiae. Am f\cuttotu[i constatarea cu maxim\ seriozitate,gîndindu-m\ la „sincronismul” cultural alnara]iunii sud-americane cu starea socie -t\ ]ii române[ti contemporane. Într-un a -nume sens, tind s\ cred c\ lectorul române mai bine preg\tit în prezent s\ „rezo ne -ze” mental cu alegoria lui Llosa decât era,prezumtiv, în a doua jum\tate a anilor opt -zeci. Criza de identitate [i ambiguitateacultural\, al\turi de textualizarea existen]ei[i pierderea punctelor de reper, într-un uni -vers cu valori r\sturnate, toate exploratesubtil de romanul M\tu[a Julia [i conde -ierul, sunt, paradoxal, mai inteligibile nou\în (pre?)capitalism decât p\reau s\ ne fieîn comunism. Povestea plin\ de „absurdi-t\]i” cu moral\ ([i, desigur, cu cifru) creat\de fostul pre[edinte peruan ([i tradus\ excelentde hispanistul Coman Lupu) se po -trive[te ca o m\nu[\ – din punct de ve derecultural – lungii tranzi]ii române[ti.Romanul la care ne referim r\mâne, in -discutabil, un exemplu de postmoder nism,fiind articulat pe fondul poeticii (implicite)a crizei [i angoasei creatoare. Structural,autorul folose[te cam toat\ recuzita strategic\a genului, intersectând na ra]iunile [inaratorii, suprapunând povestirile [i chiaramestecându-le, fic]ionalizând realitatea [i,prin determinare, textualizând lumea. Îns\nu aici ofer\ artefactul s\u literar probaprincipal\ de postmodernitate. Ea se afl\mai curând în ideologia cultural\ încorporat\acestei structuri narative proteice [i,pân\ la un punct, derutante, legându-se deamintita stare de anxietate individual\ [icolectiv\. Despre „dinamica” nelini[tii comunitare(post)moderne afl\m prin mij -locirea naratorului din prim plan (suficientde credibil), Varguitas (un alter ego al luiLlosa însu[i), care se îndr\goste[te de m\ -tu [a sa Julia [i in tr\ volens nolens într-ozon\ a confuziei morale [i axiologice. Totodat\,în interiorul „percep]iei” lui de reflector,apar mici – la început, apoi din ceîn ce mai mari – bre[e reprezenta]ionale,ca re descriu intromisiunile unui narator se -cundar, bolivianul Pedro Camacho, a dusla Lima (la postul de radio unde lucreaz\[i Varguitas) pentru talentul s\u jurnalisticde excep]ie. Prin intermediul lor, p\trundemîntr-o lume diferit\, grotesc\, melodramatic\,absurd\ [i, nu rareori, terifian -t\, care, în mod categoric, a fost obiectulprincipal al preocup\rii autorului.Nu cred c\ gre[esc spunând c\ universullui Camacho r\mâne partea rezistent\a romanului [i, în acela[i timp, cifrul me -sajului s\u postmodern. Condeierul radiofonical lui Llosa este – în sensul aproapeconcret al termenului – o ma[in\ de f\cuttexte, uimindu-[i [efii [i ascult\torii princapacitatea lui paranormal\ de construc]ie epic\. Camacho transform\scrisul în tr-o adev\rat\ industrie, fo lo -sind cartea de telefoane pentru se lec -]ia numelor persona jelor sale [i h\r]igeografice pentru toponi mele narative.El are un set de citate celebre, lacare apeleaz\ inteligent, dând impresia deerudi]ie [i, probabil mai mult de cât oricealtceva, dezv\luie un instinct de adaptarela presiune demn de invidiat. Cu priviri a -gere [i gesturi repezite, el prinde din zborinforma]iile ce l-ar putea ajuta, speculândcu abilitate gazet\reasc\ fiecare detaliu(virtual) epic al spa]iului unde se mi[c\.Într-un fel, Pedro Camacho textua lizeaz\– cu destul\ brutalitate – realitatea înconjur\toare,extr\gând elementul sen za ]io -nal din (aparent) insignifianta poves tire cotidian\.Succesul s\u „de pia]\” este la începutenorm, popula]ia a[teptând cu sufletulla gur\ noile istorisiri ale scribului ne -obosit, de la microfonul sta]iei radiofo ni ce.Apoi, treptat, ascult\torii observ\ cu stu -poare un lucru nea[teptat. Nara]iunile pars\ se intersecteze, amestecându-[i persona -jele [i situa]iile, mai întâi vag, abia sesiza -bil, dup\ aceea tot mai evident, ajun - gândla neinteligibilitate [i abera]ie. Publi cul de -vine iritat [i lumea intr\ la b\nuieli. Condeierulînsu[i confirm\ suspiciunile, f\ - cândo criz\ de apoplexie [i, cu aceast\ ocazie,dezv\luindu-[i drama. Industria li terar\ pecare o ini]iase s-a ar\tat mai pu ternic\ de -cât posibilit\]ile lui intelectuale limitate.Prin urmare, este strivit de propriul s\u u -nivers fic]ional [i eliminat din interiorulunui mecanism gigantic, pe care avea impresiac\ îl controleaz\ asemenea unuidemiurg. Simplificând pu]in metafo ra luiRoland Barthes, putem spune c\ autorulmoare, fiind ucis de c\tre îns\[i cre a]ia sa.Ironia întregii situa]ii deriv\ din faptulc\ amicul lui Camacho, naratorul Varguitas,î[i realizeaz\ finalmente visele neconven]ionale,c\s\torindu-se cu m\tu[a Julia[i devenind beneficiarul fericirii non-con-Însemn\ri ie[ene