Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

meseria de a citi · meseria de aaici; discu]ia despre remunera]ia poli]aiului,care amorseaz\ limpede raportul întredou\ niveluri de realitate, continu\ cu numai pu]in celebra num\r\toare a steagu -ri lor; cine n-o [tie? Dou\ la prefectur\…Dou\ pe pia]a lui 11 Fevruarie… Dou\ laprim\rie… Este cât se poate de evident c\,având fiecare grup de personaje num\ r\ -Aleksandr Liamkin:toarea lui, fiecare num\r\, de fapt alt ceva:conu F\nic\ [i coana Joi]ica num\ - r\, înrealitate, steagurile reale, pe când Pristan -da num\r\, tot în realitate, stea gu rile ficti -ve. Dar poli]aiul, care face parte din uni -versul comediei lui Caragiale, chiar esteunul din elementele lui func]ionale celemai eficiente, nu se poate s\ nu-i cu noas -C\p\]ân\ (desen)c\ regulile; tocmai de aceea, [tiind el asu -pra ce [i în numele cui domne[te o so ]ie,o cocoan\, în acest univers, legitima rea fic -]iunii (lui) ca real nu o a[teapt\ de la alt ci -neva decât de la coana Joi]ica: Îmi parer\u! Tocmai coana Joi]ica, tocmai dumneei,care de!… s\ ne a[tept\m de la dum -neei la o protec]ie…Deci înc\ un semnal al coexisten]ei, alraportului de simultaneitate între real [ifictiv, între fic]iunea de grad 0 [i fic]iunealegitimat\ dramaturgic ca fic]iune; înc\unul, dar nu ultimul, din preliminariile piesei.Pentru c\ urmeaz\, în fine, ajunge larând, dup\ atâtea amân\ri care au pre g\ -tit-o cu atâta grij\ dramaturgic\, ridicân -du-i, în acest fel, pre]ul specific, urmeaz\,în fine, povestirea lui Pristanda, istoria deasear\: Asear\ pe la zece [i jum\tate, m\duc acas\, îmbuc ceva [i m\ dau a[a pe-oparte s\ a]ipesc numai un minu]el, c\ e -ram pr\p\dit de ostenit de la foc. Nevas -ta zice, pardon: «Dezbrac\-te, Ghi]\ [i teculc\». Eu, nu; eu, la datorie, coane F\ -nic\, zi [i noapte la datorie. A[a, m\ scolcam pe la dou\spce f\r\ un sfert, [i,pardon, m\ dezbrac de mondir, sco] chi -piul, m\-mbrac ]ivile[te [i plec… la da -to rie, coane F\nic\. Pân\ s\ plec se f\ cusevreo unul dup\ dou\spce. O iau prindosul prim\riei, [i apuc pe maidan ca s\ies la bariera «Unirii». Când dau s\ trecmaidanul, v\z lumin\ la ferestrele de dindos ale lui d. Nae Ca]avencu, [i fe res tre -le vrai[te. Ulucile înalte… dac\ te sui peuluci, po]i intra pe fereastr\ în cas\. Eu,cu gândul la datorie, ce-mi d\ în gândideea? Zic: ia s\ mai ciupim noi ceva dela onorabilul, c\ nu stric\… [i bi ni[or, cao pisic\, m\ sui pe uluci [i m\ pui s-ascult:auzeam [i vedeam cum v-auz [i m-a -uzi]i, coane F\nic\, [ti]i ca la teatru.Ce este important, adic\ semnificativ,în aceast\ prea cunoscut\ povestire? Lu -ându-le pe rând, în ordinea în care le comunic\textul: faptul c\ toate întâmpl\rileurmeaz\, decurg dintr-un moment în cares-au schimbat rapid, între ele, regimul de64Însemn\ri ie[ene