Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Aleksandr Liamkin:mân pentru a respira. Un loc ce îi permites\ îndr\zneasc\. Toate relele [i toate cuvin -tele pe care le-a t\cut [i le tace în con ti -nuare în propria-i limb\, femeia libanez\î[i face curaj s\ le exteriorizeze prin limbafrancez\. Violen]ele, fanatismul, machismul,teroarea, nedreptatea devin teme privilegiate;deducem de aici c\ francofonia faces\ sufle asupra scriitoarelor din Liban unvânt de libertate.În acest caz – cum e [i cel al unor numero[iscriitori români, ru[i, cehi, alba -nezi etc. – spa]iul identitar e construit peo dilem\. C\ci un francofon e cineva carea f\cut o alegere – aceea de a-[i defini i den -Însemn\ri ie[enePartida de [ahtitatea cultural\ optând pentru france z\ calimb\ de expresie [i de crea]ie –, îndreptându-seastfel spre un metisaj cultu ral,având în vedere faptul c\ se adap\ din culturaCeluilalt, continuând s\ se rapor te zela propria-i cultur\. F\r\ a se decultu ra li -za, el transpune în francez\ emo]iile [i ide -ile sale, gândite ini]ial în limba sa ma ter -n\, apoi, progresiv, direct în francez\. I-maginarele care decurg de aici sunt di ferite,[i mul]i scriitori francofoni î[i „împart”cumva produc]iile, favorizând o a numit\limb\ pentru un gen anume. Amin -tesc în acest sens c\ Mircea Eliade ([i nue o excep]ie), de-a lungul întregii sale vie]i,a consacrat româna spa]iului fic]ional alpovestirilor [i romanelor sale, în vreme ceengleza sau franceza îi formulau opera deistoric al religiilor. Cu alte cuvinte, un au -tor francofon e un fel de Narcis, care se a -pleac\ asupra unei limbi ce nu-i apar]inepentru a-[i extrage propria imagine identitar\.El împrumut\ limba celuilalt, pe ca -re o domestice[te [i o adapteaz\ pentru u -zul personal, în acela[i timp transfuzându-iacesteia elanul s\u vital. El devine astfel un„podar”, pe un pod construit cu sufletul s\u[i cuvintele altuia, într-o mi[care migratoa -re a spiritului [i a scriiturii. Un pod întreceea ce este [i ceea ce va fi, între ceea cea tr\it [i ceea ce va tr\i ca fiind spa]iul s\ucultural. El devine astfel punctul de jonc -]iune ce leag\ dou\ civiliza]ii, dou\ lumi,dou\ moduri de a gândi, apropiindu-le pâ -n\ la contopire, pân\ la fuziunea, adeseaarmonioas\, uneori conflictual\, precumacele varia]ii tematice pe care le impro vi -zeaz\ muzicienii în timpul unei jam session.{ansa unic\ a creatorului francofon re -zid\ prin urmare în aceea de a fi el însu[i[i un altul, f\r\ a fi nevoit s\ aleag\, f\r\a respecta cu stricte]e legile ce ac]ioneaz\de o parte sau de alta a podului. Poate sim -plifica, sau complica, sau stâlci sintaxa,poate inventa, pentru nevoile sale, un cuvântpe care franceza academic\ l-ar dige -ra sau integra cu greu, poate amesteca vor -biri diferite, f\r\ ca lingvi[tii conformi[tis\ se indigneze. A scrie în francez\ devineastfel o nou\ ra]iune de a fi [i o poart\ desalvare în fa]a neg\rii, a barbariei, sau a co -rectitudinii politice.Sau, potrivit scriitoarei libaneze NajwaBarakat, alegem franceza „pentru pl\ce reade a încerca ceva nou [i de a avea sentimentulc\l\toriei c\tre un ]inut necunoscut”…Alegem franceza pentru a fi mai li -beri [i mai proteja]i, aceast\ aproprierelingvistic\ deschizând un drum c\tre cel\ -lalt [i c\tre sine, un fel de alteritate-identitateconsensual\, ce permite accesul laun spa]iu interior f\r\ alte ancore decâtimaginarul.51