Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Aleksandr Liamkin:trecând-o prin filtrul îndreptarelor (normativelor) actuale, cu toa -tele obsedate de evolu]ie, evolu]ionism, progres, de parc\ Darwinar fi fost lingvist.Trebuie f\cut\ remarca aceasta: nici un editor al lui Eminescunu s-a gândit s\ judece ca scriitur\ poezia pe care o editeaz\,iar criticii, inclusiv domnul Nicolae Manolescu (pentru c\ [i E.Lovinescu [i G. C\linescu) au discutat, adesea, ideile cu iluzia c\discut\ cuvintele.Numai un singur loc vreau s\ discut aici, finalul Scrisorii II,pe care l-am comentat mai sus: De-oi urma s\ scriu în versuri,team\ mi-e ca nu cumva / Oamenii din ziua de-ast\zi s\ m\-n ceap-a l\uda. Acesta este textul actual, bazat pe edi]ia Perpessiciuscare, la rândul ei, merge dup\ edi]iile Ibr\ileanu, Botez,Bogdan-Dui c\, Scurtu, Maiorescu (cele 11 edi]ii; sunt mici dife -ren]e între ele, dar nu stric\ demonstra]ia care urmeaz\). Textuldin Convorbiri literare este, îns\, acesta: De-oiu urma s\ scriuîn versuri, team\-mi e ca nu cum-va/ Oamenii din ziua de-as -t\zi s\ m\’încep’a l\uda / Dac\ port cu u[urin]\ [i cu zimbeta lor ur\, / Laudele lor de sigur m’ar mâhnì peste m\sur\.Însemn\ri ie[eneMicul dejunAm preluat întocmai, f\r\ virgul\ dup\ versul al doilea, cu iîn zimbet, doar pentru e cu c\ciul\ am folosit \. Intereseaz\ toa -te diferen]ele, [i pornim de la cum-va / cumva. În Convorbirili terare trebuie citit analitic (ceva mai sus, [i revista are formalegat\: C\ci de ai cumva iluzii), deci se accentueaz\ în vers, defapt se cite[te silabic: -e-ca-nu-cum-va. Pentru aceasta, în textuldefinitiv din revist\ poetul a schimbat leg\tura: team\ mi-e (carecerea accent pe mi-e) a devenit team\-mi e, unde mi este aton.Rezult\ recitarea cu aceast\ retoric\ silabic\, cu accentuarea prelung\:teaaam\-mi e, deci sacadat, oarecum amenin]\tor. Dac\este a[a îns\, adic\ dac\ poetul dirijeaz\ formele conjuncte (le -ga te) [i disjuncte (dezlegate), atunci trebuie p\strat [i -u final dinDe-oiu urma, pentru c\ este -u lâng\ u- [i se citesc în prelungire,p\[ind unul peste altul cum spun poeticile vechi. Acest -u final d\mult\ b\taie de cap: unde-l p\str\m [i unde nu-l p\str\m? Compar\,de pild\, cu versul De ce nu voiu pentru nume, pentru glories\ scriu; F\r\ -u final, nu voi, accentul în vers cade pe ne -ga]ie: nù voi; în nu voiu, îns\, accentul este cerut chiar de verb,chiar dac\ -u final se cite[te la sfert de intensitate. Atragem a ten -]ia c\ accentuarea nù voi cere, anterior, accentuarea dè ce, re -zultând o structur\ ritmic\ (Dè ce nù voi) trohaic\; chiar [i ceimai exigen]i recitatori ai lui Eminescu pun astfel accentele, ne -în]elegând c\ aici trebuie accentuat aproape egal, ca pentruspon deii latine[ti, foarte aproape de vorbirea natural\.1Nu consider\m c\ este cazul s\ prezent\m o bibiliografie a studiilor[i fragmentelor din aceast\ edi]ie, publicate în revistele Bucovina lite -ra r\, Ia[ul literar, România literar\, Literatorul, Tribuna înv\]\mântuluietc. Cât despre aceste bro[uri promo]ionale, nepuse în comer], daroferite bibliotecilor interesate, realizate cu mari sacrificii – nu numaib\ne[ti, dar [i de s\n\tate [i implicând chiar desp\r]irea de unii vechiprieteni de idei sau de simplu condei jurnalistic – ele se reg\sesc mult re -maniate în edi]ia de fa]\, prima complet\, deci p\rima edi]ie a noastr\.2M.Eminescu: Luceaf\rul. Edi]ie critic\ synoptic\ de N. Georges -cu, Editura Floare albastr\, 2000. Facem observa]ia c\ termenul „sy -noptic” se potrive[te, fiind vorba de o privire împreun\ simultan\ atu turor edi]iilor critice împreun\ cu primele tip\rituri [i manuscriselece le mai importante: totu[i, n-am sesizat la timp specializarea termenului– drept pentru care, atr\gându-ni-se aten]ia mai ales de c\tre dl.pro fesor Florea Fugariu c\ suntem pe cale de a înc\lca o zon\ sacr\,renun]\m la el.3N. Manolescu, Critica verbal\. `n România literar\, nr 17/2000,20 apr. – 4 mai, p. 1 (editorial).4M. Eminescu, Articole [i traduceri, edi]ie critic\ de Aurelia Rusu,Ed. Minerva, 1974 (traducerea din Roetscher se reg\se[te [i în edi]iaa cademic\, în vol. XIV din Opere).5O., IX, p. 274.6O. IX, 93.7O. IX, p.94.8M. Eminescu, Articole [i traduceri, ed. cit.,p. 426.9Al. Philippide, Fiziologia sunetelor. Curs universitar litografiat, an1920-1021, cap. 94, p. 157 sqq.10Iorgu Iordan, Stilistica limbii române, Bucure[ti 1944, p. 65.eminescologicale ∙ eminescol69