Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

tra, de sigur, înzadar, cum-va, când avem termenii de dic ]ionardin contra, desigur, în zadar, cumva? De ce s\ folosim linia depauz\ dubl\ când o avem pe cea simpl\? De ce trei for me de a -postrof când avem cratima? De ce s\ punem accente pe cuvânt,dac\ tot ne-am dispensat de apostrof? Toate acestea sunt frâne,bruiaje pe canalul de comunicare. Simplificarea (standardizarea)limbajului ajut\ ideea — singura care conteaz\ fiind ea, Ideea…{i totu[i, se pare c\ pe vremuri (m\ refer la prima genera]iede scriitori de dup\ alfabetul chirilic) scrisul era o art\ [i chiar otain\, ]inea ([i) de retoric\, nu (numai) de caligrafie, folosea oîn treag\ panoplie de semne cu sens precis. Reformele succesiveale scrierii române[ti, dup\ adoptarea literelor alfabetului latin,sunt f\cute cu scopul declarat, maiorescian în ultim\ instan]\,de a u[ura aceast\ îndeletnicire, de a o simplifica pentru în]ele -gere. „Apostolatul“ înv\]\torilor din perioada interbelic\ ori ac -]iunea „dezanalfabetiz\rii“ de dup\ r\zboi nu au însemnat altce -va decât atragerea unui num\r cât mai mare de indivizi — dezi -deratul fiind aceea[i obsesie a totalit\]ii — în sfera celor care „be -neficiaz\ de binefacerile“ scrisului. A [ti s\ întocme[ti o cerere,s\ isc\le[ti ([i s\ faci) o chitan]\, s\ dai o declara]ie scris\, s\trans mi]i un r\va[, o adres\, un num\r — toate acestea suntches tiuni de strict\ necesitate pe care le rezolv\ scrisul [i cititul.Nu conteaz\ c\, ast\zi, arhivele noastre sunt doldora de cereria gramate ori scrise pe latul hârtiei ori cu rândurile strâmbe etc.:ele sunt, totu[i, olografe, au valoarea autenticului, se confund\cu cel care a isc\lit dedesubt (astfel c\ pasul ced\rii p\mânturilorc\tre „ceapeuri“, de pild\, devine unul hot\rât, liber [i chiar entuziastconsim]it etc.). Etalonul tuturor reformelor ortografice afost, în fond, acesta: s\ poat\ [i oamenii simpli s\ se exprime înscris. Astfel c\ scrierea, ca institu]ie str\veche cu r\d\cini în sa -cru, a devenit scris de consum, tehnica oarecum cea mai simpl\pentru fiin]a uman\ (este prima deprindere a copilului: dup\ cla -sa I cu to]ii [tim alfabetul). În acest sens, textele literare au deve -nit bunuri de consum, în[iruiri de litere [tan]ate. Arta de a scrieromâne[te, sau taina sau me[te[ugul — toate acestea fie c\ auc\zut în derizoriu, fie s-au pierdut pur [i simplu. {i totu[i, aceast\art\, tain\ sau cum îi vom spune — este crea]ia con[tient\ ascriitorilor care au constituit clasicismul românesc în sensul celmai reprezentativ cu putin]\, face parte din crea]ia lor îns\[i.Aceast\ art\ de a scrie poate fi reconstituit\ — [i ne propu -nem s-o reconstituim în privin]a poeziei antume a lui Eminescu.Ea presupune, înainte de toate, spectacol, deci un anumit gradde formalism unde vom întâlni creatorul ca homo ludens. Spectacolulnu se desf\[oar\ în culise, adic\ în manuscrisele (intime,oarecum) ale lui Eminescu — decât rareori, [i anume: atunci cândautorul este în pragul ie[irii în public, în cursul repeti]iei generale,ca s\ zicem a[a. În textul tip\rit, acolo vom g\si cele mai multeelemente pentru reconstituirea artei de a scrie pe vremea lui Emi -Însemn\ri ie[eneAleksandr Liamkin:Sp\rg\torul de nucinescu — pentru c\ textul tip\rit este text public, adic\ spectacolcu public.Programul eminescian de ini]iere în taina scrierii poate fi cu -noscut (descifrat) relativ simplu, dup\ edi]ii. Pe la 19 ani, înaintede debutul în Convorbiri literare (15 aprilie 1870), poetul a tra -dus din german\ în român\ Arta reprezent\rii dramatice deTh. Rötscher, probabil pentru necesit\]ile trupei teatrale a lui Mi -hail Pascaly 4 . Traducerea pare a fi chiar în faza preg\tirii pentrutipar; în orice caz, actorii trupei Pascaly au beneficiat de ea, a fostconsultat\, poate chiar seminarizat\. Important este c\, prin a -ceast\ lucrare, Eminescu atinge principiile generale ale retoricii,pe care le va folosi, în scris, pentru sine de acum înainte [i le vapropune în special actorilor pentru un bun spectacol. În cronicilesale dramatice, din Curierul de Ia[i, vom g\si dese referin]e laaceste principii. Iat\ un text mai larg, din 28 noiembrie 1876:„Ca s\ ne l\murim mai bine, vom stabili mai întâi c\ în a -far\ de accentul gramatical, pe care se-n]elege c\ nu-l poategre[i un român, exist\ acea parte inten]ional\ a vorbirii carese nume[te c-un cuvânt: accentul logic. S\ lu\m de exempluîntrebarea: De unde vii tu? Accentul lo gic poate c\dea pe fie -eminescologicale ∙ eminescol67