Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

controverse ∙ controverse ∙ cofel spus, „cel mai crengian” în segmentulinterbelic (6, 147). Al. Burlacu (6, 143)descoperea chiar rela]ii intertextuale cuopera lui Ion Creang\ (expresii, citate ascunse,mottouri, pasti[e, plagiat), men ]io -nabili fiind Ion Canna, Grigore Adam, IonDru]\, Ion Constantin Ciobanu; sau, pe al -t\ direc]ie (parodie, parafraz\), Vlad Iovi -]\, Vasile Vasilache, interesa]i cu to]ii de atmosfer\,jovialitate, pofta povestitului, o -ralitate, erudi]ie folcloric\. De[i f\ltici nean,trecut prin cercul moldovenesc de la Chi[i -n\u, Ion Dragoslav, proclamat cu lejerita -te un nou Creang\, reprezenta „tipul pi to -resc de ]\ran-scriitor” (3, 149). Dac\ cer -cet\m lista memoriali[tilor, ea se deschidecu Teodor Vârnav (Istoria vie]ii mele ar da -ta din 1845, tip\rit\ târziu), urmat de cren -gianul P. Gheorghian. Drept concluzie pu -tem îmbr\]i[\m cuvintele lui Mihai Cimpoicare anun]a c\ peste Basarabiast\pâ ne[te „umbra tiranic\” a lui Ion Creang\(3, 115).Exege]ii mai noi, precum Victor Teleu -c\ (v. Cuvânt despre Creang\, 1991), dez -volt\ constat\ri de circula]ie, încet\]enite;astfel, lirosoful noteaz\ recapitulativ c\ IonCreang\ „a venit de jos”, c\ opera sa e cen -trat\ pe „fenomenul nostru ca fire: râ suplânsu”(veritabil\ ax\ existen]ial\), c\ „do -za de filosofie popular\” se r\sfrânge în indi -vidul arhetipal, sondând „afundurile incon -[tientului colectiv” dar cu deschidere spreomenesc. Avem de-a face cu un Creang\„trecut prin existen]ialism” (9, 106), filondezvoltat recent chiar de Mihai Cimpoi, de -sigur cu aparat sofisticat, îndatorat arheti -pologiei (10). Astfel de achizi]ii exegeticecorecteaz\ / anuleaz\ eforturile unor predecesoricare, pe urmele lui Marr, I. D. Cio -banu, A.M. Lazarev, F. Ponomari pro sl\ -veau literatura moldoveneasc\, v\zând înCreang\ un „ideolog al chiaburismului”. Înacela[i infern lingvistic (un mediu deloc ele -vat) un V. Coroban trudea la a legitima oIstorie a literaturii moldovene[ti, elogiindlimbajul de uz folcloric, mitizând valul [ai -zecist, suspectat acum – dinspre „ilumi nis -mul” postmodern – de p\[unism retardat.Indiscutabil, fenomenul cultural basara -bean are un tipar sufletesc specific; actua -la rena[tere spiritual\, pe suportul înde lungateirezisten]e subterane, î[i afl\ în spiritusloci „ra]iunea animatoare a ideologieiregionalismului cultural” (8, 9). Iscând po -lemici (reactualizate în alte contexte), loca -lismul basarabean repune în circula]ie te -me [i valori ne(re)cunoscute la Centru, con -stata cu îndrept\]ire Alina Ciobanu-Tofan(8, 7); fire[te, în perspectiva integr\rii, sfidândgrani]ele politice. Dar integrarea întârzie,iar falsul despre originea etnic\ abasarabenilor e convertit într-o adev\rat\cruciad\ împotriva limbii [i istoriei (uzurpând,chipurile, statalitatea), precum încer -case partidul lui Voronin, venit la putereîn 2001. Cine a urm\rit mesajele expedia -te de Vitalie Ciobanu din „bantustanul ba -sarabean” a în]eles c\ fenomenul româ nofobiei,pervertirea con[tiin]ei na]ionale(propagând o identitate scindat\, mistifica -t\) sunt realit\]i cotidiene. Românii-uzurpa -tori ar fi o entitate distinct\, obligând la„su plicii identitare” (11, 177), scria – de peba- ricadele genera]iei – [i Tamara Ca ra -u[, vi sând – cu o sonoritate dadaist\ – latzara (sa). Restan]ele [i traumatismele Isto -riei nu sunt, preciza Vitalie Ciobanu, scopîn sine, posibil „tezaur static” (4, 167). F\ -r\ a a vea „mistica r\d\cinilor”, eseistul dela Chi [i n\u vede în apartenen]a na]ional\o „în su [ire secund\”, sperând la o „confre rietrans na]ional\ a intelectualilor” (4, 167). Neîntreb\m, deloc retoric, dac\ acest prag arpu tea fi atins f\r\ recuperarea iden ti t\ ]ii(ro mâne[ti)? Mai cu seam\ c\ fundamen ta -lis mul moldovenesc e furibund [i chiar „ba -sarabenismul”, cultivat ostentativ, îmbrac\haina unui argou împ\nat cu rusis me. Dela articolul incendiar al lui Valentin Mân d\ -canu (Ve[mântul fiin]ei noastre, 1988) atrecut ceva vreme [i faimosul Net, net i net!e rostit cu aplomb, blamând gra fia latin\.În plus, moldializarea (ca s\ pre lu\m un titlu[ugub\]) dovede[te c\ pene tran]a culturiibasarabene în România e în suferin]\, pro -fund dezechilibrat\ din un ghiul unor reciprocit\]iprofitabile (5). Ce ea ce se reper -cuteaz\ [i asupra destinului lui Ion Crean -g\, sl\vit peste tot, dar împ\r ]it, disputat,revendicat, confiscat. Despre „criza de u -ni versalitate”, ap\sând obsesiv o cultur\complexat\, tânjind dup\ Nobel, pomenea,repetat, [i G. C\linescu. În ca zul ma -relui humule[tean discu]ia se dove de[teinutil\; Creang\ este intraductibil.În urm\ cu aproape dou\ decenii, pu -bli cam Cele dou\ Românii? (Editura Helicon,Timi[oara, 1993), volum în care de -plângeam, pe urmele altora, o abera]ie istoric\:existen]a a dou\ state române[ti! Auurmat: B\t\lia pentru Basarabia (în dou\edi]ii, 2000 [i 2002) [i masiva antologiePoe]i din Basarabia (2010, sub egida Edi -turii Academiei, în colaborare cu editura {ti -in]a din Chi[in\u), f\r\ ecou acolo, supus\unui ciudat embargou, încercând o radio -grafiere a fenomenului poetic basarabeanpe durata unui secol, pledând pentru edificareaunui spa]iu cultural comun. Fire[ -te, refuzând derog\ri valorice, propunândinevitabile declas\ri, în sensul unui metabolismcultural normal, integrând în circui -tele noastre axiologice oferta literar\ depeste Prut. Temperând isteria antiro mâ -neasc\, românofobia care flutura pericolul„anex\rii,”, preg\tind – vorba regretatuluiAndrei Vartic – „coacerea premiselor”.Vrem a spune, a[adar, c\ Basarabia nu eo provincie f\r\ literatur\, cantonat\ înc\într-o estetic\ ofilit\, chiar dac\ supus\lung\ vreme dezna]ionaliz\rii (mankur ti -z\rii), recondi]ionând – printr-o propagan -d\ ostil\ – fic]iuni staliniste. Cum Repu blicaMoldova exist\ pe harta lumii, cum –inevitabil – e invocat\ statalitatea, ob]i nu -t\, e drept, printr-o anevoioas\ legitimare,înso]it\ de exalt\ri autohtoniste, întreba -rea de neocolit prive[te putin]a unei lite -raturi moldovene[ti, suficient\ sie[i.În contextul atâtor false dileme identi -tare, prelungite iner]ial, sfidând adev\rulistoric, soarta „literaturii moldovene[ti” î[i54Însemn\ri ie[ene