Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

Strategia diziden]ei:A. E. BaconskyOvoce discordant\ în epoc\ – estevorba de anii ’50, în spe]\ – afost aceea a lui A. E. Baconsky,poet care, odat\ cu genera]ia tinerilor scri -itori, c\reia îi apar]inea, ap\rut\ la solici -tarea intereselor partidului, în literatur\ –s-a lansat la debutul campaniei proletcul -tiste cu versific\ri menite a ilustra avântulconstructiv al orânduirii socialiste. Poemepe care le-a adunat curând în volume consistente– Poezii, 1950 [i Copiii de peValea Arie[ului, 1951 (cu o edi]ie a douaîn 1954), ca s\ nu punem la socoteal\ pla -cheta realizat\ în colaborare cu un oareca -re I. Dragomiresu, S\ d\m poporului muncitorproduse de bun\ calitate (1951),text propagandistic prin excelen]\, dup\cum îl denun]\ însu[i titlul – cu nimic maivaloroase ori mai lamentabile decât altele,de aceea[i factur\, confec]ionate de mai to]if\c\torii de literatur\ ai acelor ani, în ma -niera specific\ indica]iilor din progra me leideologice. El are îns\ o bun\ educa]ie intelectual\,cu întinse lecturi din scriitorii u -niversali – chiar dac\ inaderent, atunci, lami[c\rile moderniste, mai cu seam\ ale a -vangardei („În anii r\zboiului, 1914 – 19,la o tavern\ din Zürich se auzea un vacarmstupid, sub zodia aceluia[i «epater le bourgeois»– ridicol\ formul\ a e[u\rii. Câ]ivapseudo-poe]i, ca ni[te ursitoare be]ive,pronosticau zgomotos despre noul curent:dadaismul. Curentul era un copil n\scutmort, asemenea de altfel tuturor celor ceaveau s\-i urmeze. Iar burghezul – departede a se mânia sau de a încerca s\ desci fre -ze bâiguielile, de fapt ininteligibile – le-aacceptat, amuzându-se de absurditatea lorcomic\ [i încurajându-le discret, cu gândulÎnsemn\ri ie[enela diversiunea pe care trebuia s-o ope re -ze” – 25 de ani de la moartea lui Maia -kov ski) – cu o remarcabil\ orientare fi losofic\de tip clasic, fie ea [i filtrat\ prin lec -tura unor Bielinski, Cernâ[evski [.a., care-ltrimiteau la Platon sau Voltaire), bun vorbitor[i cititor în limba francez\ (pe lâng\rus\), cu temeinice criterii estetice asuma -te, a[a încât [i-a dat seama destul de devre -me c\ o asemenea poezie (literatur\) f\cu -t\ la comand\, doar pe stricte aliniamentetematice, nu avea nici o [ans\ de validareîn viitor [i de altfel nici în actualitate:„Astfelinspira]ia se retrage l\sând locul confec]ion\rilorcare ucid poezia, înecând-o înprozaisme [i locuri comune (...) Lipsa u -nei bog\]ii de idei poetice se resimte pân\în cele mai îndep\rtate unghiuri ale poeziilor.Ea genereaz\ [abloane [i cli[ee, muti -leaz\ semantica (...) cât r\u pot face ase -menea versuri plate, lipsite de art\, care în -cearc\ s\ prezinte cititorului poezia vie]iinoastre noi mutilând-o în fel [i chip!” – Pescurt, 1953). A[a se face c\ deschide ori -zonturile de recep]ie ale revistei Steaua,pe care o conduce, f\când s\ p\trund\ prinferestrele ei aerul marilor, autenticelor vi -bra]ii artistice universale, el însu[i asu mân -du-[i rolul de director de opinie, prin articolepolemice, la fel prin cele cu caracterde critic\ de întâmpinare sau cu propu nerieseistice pentru dezbateri teoretice, în pa -ginile aceleia[i publica]ii, asupra c\reia,numaidecât s-au a]intit priviri reticente,sanc]ionare. Mai ales dup\ fulminanta (pen -tru acea vreme) interven]ie a sa de la pri -mul Congres al Scriitorilor Români (1956),când a atacat frontal, în plenul ob[tei, Co -raportul pe Probleme ale poeziei pre zen -tat de Dan De[liu – discurs oportunist [ilipsit de autentice criterii de evaluare a pro -duc]iei lirice din anii premerg\tori gran di -oasei întruniri, la care f\cea referire direc -t\; „A[ vrea s\-l felicit pe tovar\[ul De[liupentru modul irepro[abil în care a reu[its\ niveleze [i s\ banalizeze peisajul poezieinoastre (...) în general, poe]ii, a[a cum a -par în coraport [i departe de realitate, suntîmbr\ca]i în uniform\, tun[i cu ma[ina ze -ro [i porni]i în plutoane compacte s\ cu -ce reasc\ z\rile” (v. Lucr\rile primului Congresal Scriitorilor din Republica Popula -r\ Român\. 18-23 iunie 1956. Editura deStat Pentru Literatur\ [i Art\, Bucure[ti,1956, p. 419-423). Atunci s-a produs...oficial, ruptura. Ce-i drept, în Coraport,autorul acestuia îl men]iona elogios (în- troprim\ parte a lui) pe A. E. Baconsky,pentru poemele sale care au însemnat „unpas înainte fa]\ de trecut” – punându-l a -l\turi de A. Toma cu poemul Silvester Andreisalveaz\ abatajul, Veronica Porum -bacu (Tovar\[ul Matei a primit OrdinulMuncii), Cicerone Theodorescu (Cum asemnat sondorul Popa), Mihu Dragomir(Balada Savului [i ]es\toarea), Ion Brad(Cincisutistul), de însu[i Dan De[liu – cu„poemele despre mineri”, în care, în toa -te, „e vorba de oglindirea chipului nobil,eroic, al clasei noastre muncitoare”, dar se -sizând [i „tendin]a” poetului, din artico le -le sale, de a desconsidera „tratarea teme -lor importante”, or „o astfel de atitudined\uneaz\ intereselor dezvolt\rii noastre”,în consecin]\ apostrofându-l: „Tovar\[ulA. E. Baconsky ar trebui s\ se gândeasc\,paremise (sic!), c\ dac\ primele sale lu cr\ripoetice ar fi fost privite cu aceea[i op tic\intolerant\ cu care apreciaz\ dânsul ast\zicrea]ia unor confra]i mai tineri – faptul n-arfi fost de natur\ s\-l încurejeze în a-[i continuaactivitatea literar\”. A. E Baconsky,în cuvântul s\u atac\ frontal „problemaproletcultismului”, ar\tând c\ „exist\ o per -manent\ primejdie, mai cu seam\ pentrupoezie, de a degenera sub false auspicii re -aliste, în versificarea pedestr\ a faptului co -ochiul anticarului · ochiul ant57