Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

somn [i trezie al agentului narator [i care,în fapt, este instaurator de proiect drama -turgic; apoi, c\ tot ceea ce face acest agenturmeaz\ unui incident dramatic de propor -]ii [i intensitate maxime, un incendiu, ce -ea ce induce, deîndat\, un regim de contrast,de compara]ie cu ceea ce va urma [i ar fide a[teptat s\ fie o linie eveni men ]ial\ pla -t\, de calm total, dar cu atât mai preg\tit\pentru o viitoare izbucnire. Interven]ia ne -vestei poli]aiului, care îl îndeamn\ pe aces -ta spre somn, este consec vent\ cu func]iadramaturgic\ a femeii, de a gestiona rea -lul [i de a pune în eviden ]\, prin contrast,domeniul fic]iunii; cel pentru care se deci -de b\rbatul [i se prepa r\, în consecin]\, prinschimbarea costu ma]iei, care este o a dev\ -rat\ travestire, o masca re. Important [i sem -nificativ este [i calculul de timp, pe care po -vestitorul îl repro duce explicit înce pând cureperul fatidic [i crucial, dou\spce, adic\miezul nop ]ii, dar nu tocmai, ci dou\ spce f\ -r\ un sfert, adic\ în preajma orei cruciale,pe care o amân\, pentru a spori tensiu nea.C\ ac]iu nea propriu-zis\ este [i mai multamânat\, pân\ la unul dup\ dou\ spce, nuface de cât s\ la se în urm\ iar\[i ceva important,ceea ce din nou m\re[te tensiu nea.Itine rarul lui Pristanda, relatat de aces ta cupre cizie to pografic\, precum alt\ da t\ celal familiei Titirc\, de la „Iuni on” spre cas\,pare a fi un ghid prin reali tate, nu mai c\,aten]ie mare!, agentul evo lueaz\ prin do sulprim\ riei, pe maidan, a dic\ pe c\i fe ri te,prin zo na obscur\, în ca re loca li ta tea î[i a -rat\ fa]a ei ascuns\, care poate s\ fie, foar -te bi ne, reversul de fic]iu ne, în raport cu fa -]a de real. La casa lui Ca ]a vencu, abor dat\ deasemeni din spate, dispozi]ia topo gra fi c\este în a[a fel încât foarte simplu se poatetrece, de afar\, prin fereastr\, în\ untru; deci,aceast\ fereastr\ este un nou pasaj facilîntre niveluri de realitate. În fi ne, a cest primact al po vestirii se încheie cu schi]a uneirepre zen ta]ii tea trale, a unui teatru în tea -tru, pe ca re îl ima gineaz\, pen tru noi, po -ves titorul: auzeam [i vedeam cum v-auz [im-a uzi]i, coane F\ nic\, [ti]i ca la teatru.Însemn\ri ie[eneAleksandr Liamkin:Care este con]inutul faptic propriu-zisal acestei reprezenta]ii spectaculare pe ca -re o relateaz\ poli]aiul se [tie: persona julprincipal al scenei de dincolo de fereastr\,deci din alt nivel de realitate, d. Nae Ca -]avencu inten]ioneaz\ s\ comunice publi -cului s\u o scrisoare care ar urma s\ fac\dezv\luiri importantte. Numai c\ revela]iaeste z\d\rnicit\ de un incident; pare unulcomun, dar prin protagoni[ti, mi[c\ri [i ex -presii specifice însumeaz\ un nod de semnifica]iiparticulare [i de tensiuni ase me -nea: Diavolul de pop\ [zice dramaturgul,prin gura agentului s\u], n-are de lu cru? Sescoal\ repede de la joc [i zice: „S\ m\-n -gropi, sufletul meu, N\ic\, nu citi… st\is-o ascult [i eu… s\-mi aprinz numai ]i -ga ra… „{i, coane F\nic\, se scoal\ de lajoc, aprinde chibritul, trage din ]igar\ [iPe[tevine s\ arunce chibritul aprins pe fereas -tr\ drept în ochii mei… ” Diavolul de po -p\, autoblestemul s\u: s\ m\-ngropi, ]iga -ra, adic\ tutunul, iarba dracului, dup\ expresiadin popor, chibritul aprins, aruncatdrept în ochii privitorului acestei scene sunttot atâtea repere, semnale dublate de în -c\rc\turi semnificative, pe cât de ascunsepe atât descifrabile în muta lor elocven]\;mai ales secven]a final\, cea prin care demoniculpop\ orbe[te la propriu pe privi -tor, reprezint\ echivalentul fizic al uneicortine opace care se a[eaz\ peste un întreg[i important segment dramaturgic, dela care to]i protagoni[tii a[teptau declan -[\ri de linii conflictuale majore; acest întu -neric total, aceast\ orbire nu pot decât s\ascut\ la maxim interesul pentru ceea cetrebuie s\ urmeze.meseria de a citi · meseria de a65