Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

historia magistra vitae ∙ historiAleksandr Liamkin:fiind, de fapt, de origine greac\) – Tacitus,Appianus, Plutarh, Dio Cassius, Ammia -nus Marcellinus [. a. – au urmat [i au îm -bog\]it mult aceast\ practic\ [tiin]ific\,având drept subiect de baz\ activitatea oamenilor(res gestae), iar ca metod\ o rela -tare pe cât posibil impar]ial\ (sine ira etstudio). Istoriografia modern\ [i contemporan\a preluat toate aceste [i alte elementepozitive ale [tiin]ei istorice greco-ro -mane, fapt ce poate fi urm\rit cel mai bi -ne pe exemplul operelor unor istorici de ta -lia lui Theodor Mommsen sau Leopold vonRanke. Între altele, celui din urm\ îi apar -]ine celebra defini]ie, dup\ care istoria esteceea ce s-a întâmplat de fapt (wie es eigent -Picniclich gewesen ist), formul\ consi derat\, pebun\ dreptate, de foarte mul]i cercet\tori[i scriitori de istorie ca un principiu funda -mental pentru aceast\ [tiin]\. Viziunea res -pectiv\, oarecum pozitivist\, asupra is toriei,avea s\ se reg\seasc\, în se colul al XX-lea,în unele orient\ri prestigi oase în istorio -grafie, ca de ex. [coala Analelor france ze,fondat\ de Lucien Febvre [i Marc Bloch[i deta[at\ totu[i cumva de „istoria evenimen]ial\”,[i care i-a avut, dup\ r\z boi, caexponen]i emblematici pe Fernand Brau -del, Geogres Duby [i Jac ques Le Goff.Regula lui Ranke, simpl\ de tot la pri -ma vedere, este de fapt foarte complicat\din punctul de vedere al realiz\rii în practic\.Pentru c\ ce înseamn\ s\ afli ceea ces-a întâmplat de fapt? Asta înseamn\, în -tâi, s\ separi ceea ce nu s-a întâmplat deceea ce s-a întâmplat, sarcin\, ne d\m sea -ma, extrem de grea, în multe situa]ii pur [isimplu imposibil de realizat. {i nu punemla socoteal\ aici cercet\torii nepreg\ti]i s\fac\ fa]\ unei atare încerc\ri. Evident, unexerci]iu ca acesta poate fi realizat doarde indivizi deosebit de înzestra]i [i cât sepoate de temerari. În al doilea rând, asta în -seamn\ c\, dup\ ce a stabilit cu certitudi -ne cea ce s-a întâmplat, cercet\torul trecela examinarea sistematic\, cuprinz\toare[i exhaustiv\ a întregului material cunoscutpentru a stabili relevan]a fiec\rui faptîn contextul realit\]ii studiate, de unde ur -meaz\ priorit\]ile de cercetare, durata [iextensiunea efortului investigativ. Din a -ceste observa]ii – [i, a]i v\zut, e vorba doarde câteva – rezult\ complexitatea cerce -t\ rii istorice, singularitatea ei în raport cumunca de acela[i gen din alte domenii alecunoa[terii.Aceste fapte ne îndrept\]esc s\ facemurm\toarea remarc\. Nu sunt pu]ini ceicare sus]in c\ istoria nu este o [tiin]\, pentruc\, zic ei, nu este exact\. Este o mareeroare, care s-a n\scut din observa]iile a -supra realit\]ilor celor mai nenorocite dindomeniul cercet\rii [i scrierii istoriei. Desigur,dac\ judeci despre istorie dup\ expe -42Însemn\ri ie[ene