Insemnari iesene nr. 5 2012 - Liviu Ioan Stoiciu

dramaturgic\, întocmai ca în celelalte do -u\ comedii. Numai c\, de data aceasta,[tim, din textul lui Caragiale, c\ povestireaacelei istorii, împiedicat\, cum tocmai v\-zur\m, o dat\, de citirea textului de ziar,prin care se instituie regimul fic]ionar aldramei, mai este amânat\ o dat\ de unmic incident introdus de cel care poves -te[te; este rapelul la familia lui numeroas\[i la mica lui remunera]ie, sintetizat în ce -lebra formul\: Famelie mare, renume ra -]ie mic\, dup\ buget…Ar fi de f\cut, aici, cel pu]in dou\ observa]ii:mai întâi c\, prin înse[i cuvintelepe care le-am citat, se face o deosebire încadrul remunera]iei, al veniturilor poli]aiului;ar fi, deci, unele dup\ buget [i altele înafara lui, cum s-ar spune ast\zi, unele scrip -tice, altele nescriptice. {tim, îns\, ce valoa -re are tot ce este, urmeaz\ ori poate s\fie scris, în teatrul lui Caragiale; scriptura -li tatea ca atare introduce sensuri puternice,avertizeaz\ asupra semnifica]iilor sauraporturilor majore, de felul celor dintrediferite niveluri de realitate. În cazul de fa -]\, avertizarea despre diferen]a dintre veni -tul scris [i cel nescris al lui Pristanda poates\ fie semnalul c\ ne afl\m la o r\spântie,de unde se pot deschide dou\ drumuri,dou\ perspective: una spre domeniul rea -lului, eventual, cel consemnat [i identificatprin scris, cealalt\ spre cel al fic]iunii, pecare scrisul nu-l legitimeaz\ ca real. Darnu numai atât; cel de al doilea am\nuntcare poate s\ ne re]in\ aten]ia este acelac\ povestirea lui Pristanda nu se face, cums-ar zice, în nume propriu, c\ el citeaz\,în relatarea sa, de fapt, cuvintele altcuiva:„Mai roag\-te [i tu de domnul prefectulca s\-]i mai m\reasc\ leafa, c\ te pr\ p\ -de[ti de tot!…”, [i c\ acest altcineva estetocmai so]ia lui: nevast\-mea zice… Dar[tim ce sunt femeile, so]iile mai ales, înteatrul lui Caragiale: st\pânele domeniuluireal, ale fic]iunii zero; ceea ce este cazul [iaici: nu conteaz\ c\ nu apare direct în sce -n\, cum nu ap\ruse, de fapt, direct, nici Ta -che Pantofarul, în O noapte furtunoas\;Aleksandr Liamkin:nu conteaz\ c\ pare a fi o femeie umil\ [inec\jit\, mam\ a nou\ copii… Madam Pri -standa împ\r\]e[te, în felul ei, asupra unuidomeniu [i, prin aceast\ func]ie, este unreper, un indicator de realitate [i de realism.TrioDar incidentele care întârzie poves ti -rea istoriei de asear\, despre care a[tep -t\m, cu pe cât\ ner\bdare tot atâta îndrep -t\]ire, s\ înceap\ a toarce firul dramei, s\-ielibereze puterile latente, nu se încheiemeseria de a citi · meseria de aÎnsemn\ri ie[ene63