Ghid de management al anginei pectorale stabileGhid al Societăţii Europene de Cardiologiede ischemie miocardică zgomotul trei sau patru pot fiauzite şi suflul de insuficienţă mitrală poate fi auscultatîn timpul ischemiei. Asemenea semne sunt însă nespecifice.Revista Română de CardiologieVol. XXII, <strong>Nr</strong>. 2, <strong>2007</strong>Teste de laboratorInvestigaţiile de laborator pot fi împărţite în investigaţiicare <strong>of</strong>eră date legate de posibile cauze ale ischemiei,investigaţii care furnizează date asupra factorilor de risccardiovasculari şi condiţiile asociate şi investigaţiile carepot fi folosite în stabilirea prognosticului. Unele dintreele sunt folosite pentru mai mult decât un singur scopşi pot fi aplicate de rutină tuturor pacienţilor, în timp cealtele ar trebui rezervate acolo unde datele ana mnesticeşi/sau clinice indică că aceste teste sunt necesare.Hemoglobina şi, în cazurile în care există suspiciuneaclinică de afectare tiroidiană, hormonii tiroidieni, <strong>of</strong>erăinfor maţii asupra posibilelor cauze ale ischemiei.Hemo leucograma completă, incluzând numărul deleu cocite pot aduce informaţii prognostice. Dacă existăsus piciunea clinică de instabilitate, markerii biochimicide necroză miocardică ca troponina sau creatinkinazaizo enzima MB, ar trebui dozate pentru a exclude afectareamiocardică. Dacă aceşti markeri sunt crescuţi,managementul ar trebui continuat ca în cazul unuisindrom coronarian acut, mai degrabă decât pentruangină stabilă. După evaluarea iniţială, aceste teste nusunt recomandate ca investigaţii de rutină în cadrulevaluării ulterioare.Nivelul plasmatic al glucozei à jeun şi pr<strong>of</strong>ilul lipi dic(incluzând colesterolul total, lipoproteinele cu densitatemoleculară mare HDL, lipoproteinele cu densitatemoleculară mică LDL, trigliceridele) ar trebuievaluate la toţi pacienţii cu boală ischemică suspectată,inclusiv angina stabilă pentru a stabili pr<strong>of</strong>ilul de riscal pacientului şi nevoia de tratament. Pr<strong>of</strong>ilul lipidic şistatusul glicemic ar trebui reevaluate periodic pentrua determina eficacitatea tratamentului iar la pacienţiinediabetici pentru a determina apariţia diabetuluizaharat. Nu există evidenţe în legătură cu intervalul lacare aceste constante biologice trebuie reevaluate, darconsensul sugerează că ele ar trebui măsurate anual.La pacienţii cu niveluri foarte crescute ale lipidelorplasmatice, la care progresul fiecărei intervenţii trebuiemonitorizat, ele ar trebui dozate mai des. La fel este şicazul pacienţilor cu diabet zaharat.Creatinina serică este o metodă simplă de evaluarea funcţiei renale. Afectarea renală poate să apară datorităcomorbidităţilor precum hipertensiunea, diabe tulzaharat sau boala renovasculară şi are impact negativasupra prognosticului pacienţilor cu boli cardiovasculare,fiind măsurată în cadrul evaluării iniţialela pacienţii cu angină suspectată. Formula Cockcr<strong>of</strong>t-Gault poate fi utilizată pentru a estima clearence-ulcreatininei în funcţie de vârstă, sex, greutate şi creatininaserică. Formula folosită de obicei este: ((140-vârsta(ani)) × (greutatea(kg))/(72 × creatinina serică(mg/dl)), înmulţit cu 0,85 în cazul femeilor.În plus faţă de binecunoscuta asociere între boalacardiovasculară şi diabet, s-a demonstrat că niveluricrescute ale glucozei à jeun şi postprandiale au valoarepredictivă în boala coronariană stabilă independentde factorii de risc. Deşi HbA1c este predictor al stăriide sănătate în populaţia generală, există puţine datepentru aceasta în boala aterosclerotică coronariană.Obezitatea, şi în mod particular dovezi ale sindromuluiX metabolic sunt predictori pentru evenimente adversecardiovasculare la pacienţii cu boală stabilită, la fel ca şiîn populaţia generală. Prezenţa sindromului metabolicpoate fi determinată prin evaluarea circumferinţei taliei(sau indexului de masă corporală), tensiunii arte riale,HDL, trigliceridelor, nivelurilor glicemiei à jeun şi<strong>of</strong>eră informaţii prognostice suplimentare faţă de celeobţinute din scorurile de risc convenţionale Framingham,fără majorarea costurilor din punct de vedere alinvestigaţiilor de laborator.Teste de laborator suplimentare, incluzând fracţiunilecolesterolului (ApoA şi ApoB), homocisteina, lipoproteinaa (Lpa), anomaliile de coagulare şi markerii inflamatoriprecum proteina C reactivă au fost discutate cumult interes ca metode de îmbunătăţire în calculareariscului. Totuşi, markerii inflamatori variază în timp şinu pot estima cu precizie riscul pe termen lung. Mairecent, NT-BNP s-a dovedit un important predictorpe termen lung al mortalităţii independent de vârstă,fracţie de ejecţie şi factorii de risc convenţionali. Pânăîn momentul de faţă, nu există informaţii care să arateîn ce mod modificarea acestor indicatori biochimicipot îmbunătăţi strategiile terapeutice, pentru a fi recomandatetuturor pacienţilor, mai ales din punct devedere al costurilor şi disponibilităţii. Este neîndoielnicfaptul că aceste determinări au un rol în cazul anumitorpacienţi selectaţi, de exemplu testele de detectare aleanomaliilor de coagulare la pacienţii cu antecedentede infarct miocardic şi care nu prezintă factori de riscconvenţionali sau cu antecedente herodocolateralepozi tive, acolo unde resursele nu sunt limitate. Determinareahemoglobinei glicozilate sau testul de încăr carecu glucoză, suplimentar faţă de determinarea gluco zeià jeun, s-a demonstrat a îmbunătăţi detectarea anomaliilormetabolismului glucidic, dar încă nu există dovezisuficiente pentru a recomanda această strategie tuturor
Revista Română de CardiologieVol. XXII, <strong>Nr</strong>. 2, <strong>2007</strong>pacienţilor cu durere anginoasă. Este însă o metodăfolositoare de detectare a anomaliilor metabolismuluiglucidic la pacienţi selecţionaţi care au risc mare dedezvoltare a acestor anomalii.Recomandări pentru investigaţiile de laborator înevaluarea iniţială a anginei stabileClasa I (toţi pacienţii)1) Pr<strong>of</strong>ilul lipidic, incluzând CT, LDL, HDL şitrigliceridele (nivel de evidenţă B)2) Glicemia à jeun (nivel de evidenţă B)3) Hemoleucograma completă, cu hemoglobinăşi număr de leucocite (nivel de evidenţă B)4) Creatinină (nivel de evidenţă C)Clasa I (dacă sunt indicaţii pe baza evaluării clinice)1) Markeri de necroză miocardică dacă suntdovezi de instabilitate clinică sau sindromcoronarian acut (nivel de evidenţă A)2) Determinări hormonale tiroidiene (nivel deevidenţă C)Clasa IIa1) Test de toleranţă orală la glucoză (nivel deevidenţă B)Clasa IIb1) Proteina C reactivă (nivel de evidenţă B)2) Lipoproteina a, ApoA şi ApoB (nivel deevidenţă B)3) Homocisteina (nivel de evidenţă B)4) HbA1C (nivel de evidenţă B)5) NT-BNP (nivel de evidenţă B)Recomandări pentru teste sangvine în reevaluareade rutină la pacienţii cu angină cronică stabilăClasa IIaPr<strong>of</strong>ilul lipidic şi glicemie à jeun, anual (nivelde evidenţă C)Radiografia toracicăRadiografia toracică este adesea folosită în evaluareapacienţilor cu boală cardiacă suspectată. Totuşi, aceastanu furnizează informaţii specifice pentru diagnostic şistratificarea riscului. Ea ar trebui efectuată la pacienţiicu insuficienţă cardiacă suspectată, valvulopatii, sauboli pulmonare. Prezenţa cardiomegaliei, congestieipulmonare, dilatării atriale sau calcificărilor cardiace secorelează cu prognostic mai prost.Recomandări pentru utilizarea radiografiei toraciceîn evaluarea iniţială a angineiClasa IRadiografie toracică la pacienţii cu insuficienţăcardiacă suspectată (nivel de evidenţăC)Ghid de management al anginei pectorale stabileGhid al Societăţii Europene de CardiologieRadiografie toracică la pacienţii cu semneclinice de boală pulmonară semnificativă(nivel de evidenţă B) 4INVESTIGAŢII CARDIACE NEINVAZIVEÎn această secţiune vor fi descrise investigaţiile utilizatepentru evaluarea anginei şi recomandările pentru utilizareaacestora pentru diagnostic şi evaluarea eficacităţiitratamentului, în timp ce recomandările pentru stratificareariscului vor fi redate în secţiunea următoare.Deoarece există doar câteva trialuri randomizate careevaluează health outcomes pentru testele diagnostice,dovezile disponibile au fost enumerate conform dovezilorrezultate din studii nerandomizate sau metaanalizeale acestor studii.ECG de repausToţi pacienţii cu angină de repaus suspectată pebaza simptomatologiei trebuie să aibă o înregistrareelectro cardiografică cu 12 derivaţii. Trebuie subliniatcă o electro cardiogramă normală nu este neobişnuităchiar şi la pacienţii cu angină severă şi nu excludediag nos ticul de ischemie. Totuşi, electrocardiogramade repaus poate arăta semne de boală ateroscleroticăcoro nariană, cum ar fi sechele de infarct miocardicsau tulbu rări de repolarizare. ECG-ul poate ajuta înclarifi carea diagnosticului diferenţial dacă este făcut întimpul durerii, ceea ce permite detectarea modificărilordina mice ale segmentului ST în prezenţa ischemiei,sau identificând tulburări care sugerează afectarea pericardului.În mod particular electrocardiograma efectuatăîn timpul durerii poate fi folositoare atunci când sesuspectează vasospasmul ca şi mecanism al ischemiei.Electrocardiograma poate arăta de asemenea şi altemodificări precum hipertr<strong>of</strong>ia ventriculară stângă, bloculmajor de ram stâng, sindroame de preexcitaţie, aritmiisau tulburări de conducere. Astfel de informaţii potajuta în identificarea mecanismelor responsabile aleangi nei, în alegerea adecvată a investigaţiilor ulterioare,sau în decizia de tratament a pacienţilor individuali.Electro cardiograma de repaus are, de asemenea, un rolimportant în stratificarea riscului, aşa cum este subliniatîn secţiunea „Stratificarea riscului“.Sunt puţine dovezi directe care susţin repetarea derutină a ECG de repaus la intervale mici, şi acest lucrueste indicat doar pentru a efectua electrocardiogramaîn timpul durerii sau când a intervenit o modificare aclasei funcţionale.