imbatrinirea populatiei in republica moldova.pdf - UNFPA Moldova

102Capitolul 5. LOCUINŢE ŞI UTILITĂŢI• Pe măsura înaintării în vârstă a capului gospodăriei, se reduce ponderea gospodăriilorîn care asigurarea cu spaţiu locativ per persoană este mai mică decât norma sanitară.Pentru grupa de vârstă de 50-56/61 ani gospodăriile cu mai puţin de 9 m² per persoanăreprezintă 8,8%, de 57/62-64 ani – 6,9%, de 65-69 ani – 6,1%, de 70-74 ani – 5,0%, iar lavârsta de 75 ani şi peste – 3,5%.• Supraaglomerarea locuinţei în gospodăriile cu vârstnici este mult mai mică, faţă degospodăriile fără vârstnici. Printre gospodăriile cu vârstnici, în 61% o cameră revinepentru mai puţin de o persoană, faţă de gospodăriile fără vârstnici, în care acest indicatorconstituie 29%.• Pe medii de reşedinţă, cel mai mult spaţiu locativ revine vârstnicilor de la sate. Pe parcursulcercetării s-a observat şi raportul direct între vârsta capului gospodăriei şi mărimeaspaţiului locativ (cu cât este mai în vârstă persoana, cu atât este mai mare şi spaţiullocativ de care dispune), precum şi între disponibilitatea spaţiului locativ şi nivelulde trai (cu cât este mai înalt nivelul de trai, cu atât este mai mare spaţiul locativ carerevine unui membru al gospodăriei).• Totodată, indicatorii înalţi de asigurare cu spaţiu locativ devin în unele cazuri un obstacolpentru vârstnicii care din cauza limitărilor financiare nu pot întreţine locuinţa înstare decentă (încălzire pe timp de iarnă, posibilitatea efectuării la timp a reparaţiilorcurente, inclusiv procurarea instalaţiilor tehnice care facilitează menajul etc.) sau nupot acoperi cheltuielile necesare pentru întreţinerea acesteia.Dotarea locuinţelor cu utilităţi• Nivelul de dotare a locuinţelor diferă esenţial între gospodăriile cu vârstnici şi gospodăriilefără vârstnici. Doar jumătate din gospodăriile cu vârstnici dispun de apeduct,45,1% – de sistem de canalizare, 31,5% – de apă caldă, pe când în gospodăriile fărăvârstnici gradul de asigurare cu asemenea utilităţi este mai mare şi reprezintă 60,7%,60,3% şi, respectiv, 46,9%.• Dotarea locuinţelor cu sistem de încălzire (public sau propriu), baie, telefon şi alte utilităţifacilitează considerabil traiul vârstnicilor, influenţează starea lor de sănătate, contribuie laun trai autonom în familie şi în comunitate. Nu toate locuinţele cu vârstnici sunt dotate cuastfel de utilităţi. De sistem de încălzire (public sau propriu) dispun doar 29% din gospodării,baie sau duş – 37%, comparativ cu 44% şi, respectiv, 52% în gospodăriile fără vârstnici.• Mai mult de 14% dintre gospodăriile cu vârstnici nu dispun de telefonie fixă, fapt ceinfluenţează gradul lor de socializare şi limitează posibilitatea de a solicita ajutor în cazde situaţii extreme.• Din punctul de vedere al dotării locuinţelor cu utilităţi în cea mai complicată situaţiesunt vârstnicii de 75 ani şi peste, precum şi vârstnicii solitari. Având în vedere şi alteparticularităţi sociodemogarfice (statutul familial, nivelul de bunăstare, particularităţilemediului de trai, starea de sănătate etc.), acest grup de persoane trebuie plasatprintre cele mai vulnerabile categorii de vârstnici, predispuşi la un risc sporit de izolareşi de marginalizare socială. De ei trebuie să se ţină cont în mod special în procesul deelaborare a politicilor de îmbătrânire a populaţiei.• Tradiţiile existente şi particularităţile ce ţin de cultura menajului în sat şi în oraş determinăgradul de asigurare cu spaţiu locativ şi dotarea acestuia cu utilităţi pe mediide reşedinţă. În mediul rural, unde se află cea mai însemnată parte a gospodăriilor cuvârstnici (67,4%), nivelul de dotare a locuinţelor cu utilităţi ce asigură condiţii de viaţă