Lucian Ciuchita - Oglinda literara

Ca o lansare de carte:
Memoria aripii,
Andrée Christensen,
Editgraph, Buzău, 2012
Mărturisesc, iniţial am vrut să renunţ la lectura
cărţii. Din cauza dramatismului pe care l-am simţit şi a
sentimentelor pe care le-am resimţit, acut. O realitate
greu de ignorat, de uitat, de iertat.
O „datorie” sacră m-a îndemnat să reiau lectura.
Să termin de citit. Căci lectura este o infinită revenire,
fie şi numai în memorie, ei bine, memorie, asupra a
ceea ce ai cunoscut.
Această memorie m-a ajutat sau nu să duc la
bun sfîrşit ceea ce începusem, sigur este că nu mi-a dat
pace pînă ce nu am tradus cartea. De înţeles, înţelesul
textului a venit mai tîrziu...cu fiecare cuvînt şlefuit,
cu fiecare frază culeasă. Răsfoind vechi însemnări
din înţelepţi ai lumii care ne-au descoperit ceva din
misterele universului.
„Si vous voulez être libre, vous devez vous élever
dans le plan spirituel”* ( p. 199, La vérité, fruit de
la sagesse et de l’amour, Omraam Mikhaël Aïvanhov,
Éditions Prosveta, Fréjus (Cedex), France, 1992.
„Iniţiatul, care ajunge să formeze acest cerc
în el, devine puternic, inepuizabil, perfect precum
soarele, trăieşte în eternitate. Linia dreaptă trebuie,
deci, să devină un cerc”(p.164); „Din punct de vedere
spiritual, omul trebuie să devină un cerc”,( p.165, Un
nou înţeles al Evangheliilor, Omraam Mikhaël Aïvanhov
, Editura Prosveta, Fréjus, France, 1992).
Cercul, roşu ca soarele, apărut „ca din senin”....
este cercul din jurul pianului în scena finală a
dispariţiei pămînteşti a personajului feminin central!
Rubedo! Opera la roşu! Şi albul zăpezii din jur. Albedo!
Transmutaţia? Desigur, există şi entităţile îngereşti,
adică păsările. Cohortele de ciori. Nigredo! „ Într-o
transfuzie alchimică de tenebre şi lumină”, (p. 7,
Memoria aripii, Andrée Christensen, Editgraph, Buzău,
2012). Alb devine şi părul său, prin aceeaşi dispariţie
pămîntească. Negru, trandafirul care „anunţă”, astfel,
dispariţia.
AG. AU. Izvorul miraculos în ipostază dublă:
la începutul textului şi la sfîrşit. Inexplicabila apariţie
să fie oare simbolul „ începutului şi sfîrşitului” care se
succed? Ouroboros! Desigur!
Da, acesta este înţelesul pe care-l căutam. Cu
care mă obişnuise scriitoarea Andrée Christensen, din
scierile anterioare, pe care, unele dintre ele, am avut
şansa să le traduc şi public în versiune română. Cea
mai recentă fiind Mereu în ascultarea mării, Andrée
Christensen, Libra, Bucureşti, 2010. După spusele
autoarei, cărţile ei nu sunt accesibile publicului larg.
Este adevărat. Dar, ca orice operă deschisă, (opera
aperta, Umberto Ecco), poate fi citită pe mai multe
„paliere”.
Aparent, un personaj straniu, căutînd în refugiul
singurătăţii şi comuniunea cu natura, vindecarea
traumelor suferite în viaţa „reală”.
Dar ca „să devii cerc” trebuie să faci exerciţiul
continuu al voinţei de autodepăşire. Ceea ce este
permanent prezent în atitudinea triplului personaj
feminin: Angéline, Lilith, Mélusine. O devenire continuă:
„ Ciorile şi corbii sunt ghizi şi spirite protectoare,
luntraşi de suflete şi mesageri divini(...). Cioara,
www.oglindaliterara.ro
NOTES
devenită parte din ea-însăşi,
o va ajuta să străpungă,
fără a fi derutată, secretul
de temut al tenebrelor, să
acceadă datorită aripilor
visului, la plenitudinea lumii
spiritului”(p.119, op. cit.).
* „ Dacă vrei să fii liber
trebuie să te ridici în plan
spiritual”, t.n., p. 199
Or, pentru acelaşi
personaj feminin, nu există
nici o fisură între lumea
de aici, „reală” şi lumea
„imaginară”, spirituală, Virginia Bogdan
aproape insesizabilă
simţurilor comune: „În
mintea lui Mélusine, raţionalul şi iraţionalul nu sunt
contradictorii, ci inextricabil legate”(p. 175, op. cit.)
„ Ces êtres sont libres grâce à la présence de Dieu
dont la suprême liberté se manifeste en eux.
Seul l’esprit qui est une pure étincelle divine
est libre en eux. Pour être libre, nous devons, donc
nous identifier avec notre esprit. À mesure que se
fait cette identification, nous nous renforçons et nous
échappons aux conditions ambiantes.
Pour employer encore une autre image, on peut
dire que s’identifier à l’esprit, c’est monter au-dessus
des nuages”(p.197, t.n., La vérité, fruit de la sagesse
et de l’amour, Omraam Mikhaël Aïvanhov , Éditions
Prosveta, Fréjus (Cedex), France, 1992 *
Altă replică, folosită de Beltran, soţul lui Mélusine,
în circumstanţa discuţiei cu medicul, întăreşte aceeaşi
devenire indubitabilă: „ Luciditatea superioară, care îi
permite să treacă dincolo de realitatea imediată şi de
aparenţe, vă agasează”(p. 176, op. cit.).
Şi alte frînturi de discurs care atestă acelaşi
lucru: „ Angeline înţelese, în această clipă, că dacă
ea accepta să-şi asume veritabila-i identitate, viaţa
sa va fi diferită de a celorlalţi, fiinţa sa în perpetuă
transformare”; „Cauţi o explicaţie logică unui fenomen
care nu este de ordin raţional”( p.116, op. cit); „ Atunci
cînd vei înţelege, tu vei avea aripi”( p. 117, op. cit.);
„ Eram o copilă încă atunci cînd eu însămi am fost
iniţiată”(p. 138, s.n., op. cit.).
Între stările parcurse în aceeaşi devenire se află
şi numele. Aşa se explică schimbarea numelor, aşa
se explică nevoia de a avea un alt nume înainte de
moarte, „noul meu nume”: „Nume secret, fără chip,
el freamătă în iuţeala aerului, se desfăşoară. Zborul
său, delicat, insesizabil. Ultimul suspin al lui Mélusine
devine tăcere, cel mai frumos strigăt al său”(p.190,
op. cit)...... Nenumitul Nume!!!!!Şi restul va fi tăcere.
Pură Tradiţie!
Cititorului îi rămîne să descopere singur poezia
acestui roman, simbolurile care sunt prezente de-a
lungul întregii scrieri, ca şi zguduitoarea realitate care
marchează, vai, viaţa!
________________
*„Aceste fiinţe sunt libere graţie prezenţei lui
Dumnezeu a cărui supremă libertate se manifestă în
ele.
Doar spiritul care este o pură scînteie divină
este liber în ele. Pentru a fi liber, trebuie, deci să ne
identificăm cu spiritul nostru. Pe măsură ce se face
această identificare, ne întărim şi scăpăm de condiţiile
ambiente.
Pentru a folosi o altă imagine, se poate spune
că a te identifica spiritului, înseamnă a urca dincolo de
nori”. t.n.
8377