24.04.2013 Views

Lucian Ciuchita - Oglinda literara

Lucian Ciuchita - Oglinda literara

Lucian Ciuchita - Oglinda literara

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

IENĂCHIŢĂ<br />

VĂCĂRESCU<br />

Gheorghe Adamescu<br />

Ienache sau Ienăchiţă Văcărescu şi-a căpătat<br />

drept la nemurire cu patru versuri, faimosul lui<br />

testament:<br />

Urmaşilor mei Văcăreşti<br />

Las vouă moştenire<br />

Creşterea limbii româneşti<br />

Şi-a patriei cinstire.<br />

Aşa le-a spus el; le-a spus bine şi frumos;<br />

le-a spus atunci când patria era o vorbă neînţeleasă<br />

de clasa boierească, din care<br />

făcea parte Văcărescu, când<br />

limba românească era socotită ca<br />

vrednică de a se vorbi cu slugile şi<br />

cu ţiganii.<br />

Incontestabil că familia<br />

Văcăreştilor era foarte veche.<br />

Odobescu o consideră a fi cea mai<br />

veche familie boierească din ţară.<br />

Ienache era fiul lui Ştefan<br />

Văcărescu. El s-a născut pe la 1740.<br />

Aceasta e data în genere admisă,<br />

dar avem prea puţină siguranţă în<br />

privinţa ei.<br />

Educaţiunea lui a fost desigur<br />

foarte îngrijită, potrivit cu spiritul<br />

timpului. Pe atunci fiii de boier<br />

care aveau aplicare la învăţătură,<br />

învăţau greceşte şi franţuzeşte.<br />

Greceşte, pentru că domnitorii<br />

erau greci şi limba aceasta era<br />

cea curentă; franţuzeşte, pentru<br />

că copiii domnilor învăţau această<br />

limbă şi prin imitaţie începuse s-o înveţe şi copiii<br />

boierilor.<br />

Despre Văcărescu avem date pozitive că, pe<br />

lângă cultura obişnuită, s-a ocupat şi cu limba latină<br />

şi cu cea italiană şi, printr-o deosebită favoare, a<br />

putut şti şi turceşte, căci nimeni nu putea să înveţe<br />

turceşte fără învoirea Domnului.<br />

Epoca în care trăieşte Ienache Văcărescu, încă<br />

din tinereţe, este plină de zbuciumări interioare,<br />

provenite din luptele dintre boieri şi Domni; este<br />

apoi ilustrată prin războaiele rus-turce, al căror<br />

Ienăchiţă Văcărescu<br />

www.oglinda<strong>literara</strong>.ro<br />

ESEU<br />

şir se începe acum pentru a se încheia la mijlocul<br />

secolului nostru cu dominaţiunea rusească din<br />

epoca regulamentară.<br />

Tatăl lui Văcărescu, a fost otrăvit de către<br />

Constantin Racoviţă; însuşi Ienache de mai multe<br />

ori a trebuit să pribegească la Constantinopol, la<br />

Braşov, la Nicopol.<br />

Timpul cel mai fericit pentru Văcărescu a fost<br />

domnia lui Ipsilante, cu care a fost bun amic şi sub<br />

care a ocupat rangul de vistier şi apoi de spătar. Se<br />

pare că a colaborat la „Pravilniceasca Condică” a<br />

acestui Domn; apoi ca om de încredere al lui, s-a<br />

dus la Împăratul Iosif al doilea, unde fugise fiii lui<br />

Ipsilante.<br />

În afară de poeziile lui, ne-a lăsat două scrieri:<br />

una tipărită, gramatica; alta manuscris, istoria<br />

împăraţilor otomani.<br />

Pentru curioşi dau aici titlul întreg al gramaticei:<br />

„Observaţii sau băgări de seamă asupra<br />

regulilor gramaticei româneşti<br />

adunate şi alcătuite acum întâi de<br />

domnul Ienache Văcărescu, cel<br />

de acum dikeofilax a bisericii celei<br />

mari a Răsăritului şi mare vistier a<br />

Principatului Valahiei 1787 (lucrare<br />

tipărită la Viena şi la Râmnic)”.<br />

Ca cronicar, Văcărescu ne-a<br />

lăsat o istorie a împăraţilor otomani,<br />

în care a intercalat povestiri ale<br />

faptelor petrecute în ţara sa.<br />

Titlul întreg este:<br />

„Istorie a prea puternicilor<br />

împăraţi otomani adunată şi<br />

alcătuită pe scurt de domnul<br />

Ienache Văcărescu, dikeofilax a<br />

bisericii celei mari a Răsăritului şi<br />

spătar al Valahiei”.<br />

Iată ce a făcut; iată ce a scris<br />

Văcărescu. Este o figură interesantă<br />

din trecutul nostru cultural; este un<br />

cronicar însemnat; este autorul unei<br />

meritoase încercări de a introduce o<br />

regulă în gramatica română; se cade fără îndoială<br />

să i se perpetueze amintirea printr-un monument.<br />

Să iubim şi să onorăm pe cei care s-au distins<br />

în trecutul nostru fie cât de puţin, căci vremurile<br />

erau grele.<br />

(text preluat din revista Albina,, Revista<br />

Enciclopedică populară; duminică, 4 octombrie,<br />

1898; ortografie actualizată, conform normelor<br />

ortografice ale Academiei Române).<br />

Concursul Naţional de Creaţie a Piesei de Teatru într-un act<br />

„Mihail Sorbul“, ediţia a VIII-a<br />

Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, cu sprijinul<br />

Consiliului Judeţean Botoşani, în colaborare cu Primăria Săveni, organizează, în perioada 1-4<br />

noiembrie 2012, cea de a VIII-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie a Piesei de Teatru într-un<br />

act „Mihail Sorbul“.<br />

La concurs pot participa dramaturgi români contemporani, membri sau nu ai uniunilor de creaţie,<br />

fără limită de vârstă, cu o piesă de teatru într-un act, care să nu depăşească maximum 20 pagini<br />

listate la corp 12, la două rânduri.<br />

Relaţii la tel. 536322, e-mail: centrul_creatiei_botosani@yahoo.com<br />

Director Ion Ilie Referent Gellu Dorian<br />

8357

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!