Lucian Ciuchita - Oglinda literara
Lucian Ciuchita - Oglinda literara
Lucian Ciuchita - Oglinda literara
Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
IENĂCHIŢĂ<br />
VĂCĂRESCU<br />
Gheorghe Adamescu<br />
Ienache sau Ienăchiţă Văcărescu şi-a căpătat<br />
drept la nemurire cu patru versuri, faimosul lui<br />
testament:<br />
Urmaşilor mei Văcăreşti<br />
Las vouă moştenire<br />
Creşterea limbii româneşti<br />
Şi-a patriei cinstire.<br />
Aşa le-a spus el; le-a spus bine şi frumos;<br />
le-a spus atunci când patria era o vorbă neînţeleasă<br />
de clasa boierească, din care<br />
făcea parte Văcărescu, când<br />
limba românească era socotită ca<br />
vrednică de a se vorbi cu slugile şi<br />
cu ţiganii.<br />
Incontestabil că familia<br />
Văcăreştilor era foarte veche.<br />
Odobescu o consideră a fi cea mai<br />
veche familie boierească din ţară.<br />
Ienache era fiul lui Ştefan<br />
Văcărescu. El s-a născut pe la 1740.<br />
Aceasta e data în genere admisă,<br />
dar avem prea puţină siguranţă în<br />
privinţa ei.<br />
Educaţiunea lui a fost desigur<br />
foarte îngrijită, potrivit cu spiritul<br />
timpului. Pe atunci fiii de boier<br />
care aveau aplicare la învăţătură,<br />
învăţau greceşte şi franţuzeşte.<br />
Greceşte, pentru că domnitorii<br />
erau greci şi limba aceasta era<br />
cea curentă; franţuzeşte, pentru<br />
că copiii domnilor învăţau această<br />
limbă şi prin imitaţie începuse s-o înveţe şi copiii<br />
boierilor.<br />
Despre Văcărescu avem date pozitive că, pe<br />
lângă cultura obişnuită, s-a ocupat şi cu limba latină<br />
şi cu cea italiană şi, printr-o deosebită favoare, a<br />
putut şti şi turceşte, căci nimeni nu putea să înveţe<br />
turceşte fără învoirea Domnului.<br />
Epoca în care trăieşte Ienache Văcărescu, încă<br />
din tinereţe, este plină de zbuciumări interioare,<br />
provenite din luptele dintre boieri şi Domni; este<br />
apoi ilustrată prin războaiele rus-turce, al căror<br />
Ienăchiţă Văcărescu<br />
www.oglinda<strong>literara</strong>.ro<br />
ESEU<br />
şir se începe acum pentru a se încheia la mijlocul<br />
secolului nostru cu dominaţiunea rusească din<br />
epoca regulamentară.<br />
Tatăl lui Văcărescu, a fost otrăvit de către<br />
Constantin Racoviţă; însuşi Ienache de mai multe<br />
ori a trebuit să pribegească la Constantinopol, la<br />
Braşov, la Nicopol.<br />
Timpul cel mai fericit pentru Văcărescu a fost<br />
domnia lui Ipsilante, cu care a fost bun amic şi sub<br />
care a ocupat rangul de vistier şi apoi de spătar. Se<br />
pare că a colaborat la „Pravilniceasca Condică” a<br />
acestui Domn; apoi ca om de încredere al lui, s-a<br />
dus la Împăratul Iosif al doilea, unde fugise fiii lui<br />
Ipsilante.<br />
În afară de poeziile lui, ne-a lăsat două scrieri:<br />
una tipărită, gramatica; alta manuscris, istoria<br />
împăraţilor otomani.<br />
Pentru curioşi dau aici titlul întreg al gramaticei:<br />
„Observaţii sau băgări de seamă asupra<br />
regulilor gramaticei româneşti<br />
adunate şi alcătuite acum întâi de<br />
domnul Ienache Văcărescu, cel<br />
de acum dikeofilax a bisericii celei<br />
mari a Răsăritului şi mare vistier a<br />
Principatului Valahiei 1787 (lucrare<br />
tipărită la Viena şi la Râmnic)”.<br />
Ca cronicar, Văcărescu ne-a<br />
lăsat o istorie a împăraţilor otomani,<br />
în care a intercalat povestiri ale<br />
faptelor petrecute în ţara sa.<br />
Titlul întreg este:<br />
„Istorie a prea puternicilor<br />
împăraţi otomani adunată şi<br />
alcătuită pe scurt de domnul<br />
Ienache Văcărescu, dikeofilax a<br />
bisericii celei mari a Răsăritului şi<br />
spătar al Valahiei”.<br />
Iată ce a făcut; iată ce a scris<br />
Văcărescu. Este o figură interesantă<br />
din trecutul nostru cultural; este un<br />
cronicar însemnat; este autorul unei<br />
meritoase încercări de a introduce o<br />
regulă în gramatica română; se cade fără îndoială<br />
să i se perpetueze amintirea printr-un monument.<br />
Să iubim şi să onorăm pe cei care s-au distins<br />
în trecutul nostru fie cât de puţin, căci vremurile<br />
erau grele.<br />
(text preluat din revista Albina,, Revista<br />
Enciclopedică populară; duminică, 4 octombrie,<br />
1898; ortografie actualizată, conform normelor<br />
ortografice ale Academiei Române).<br />
Concursul Naţional de Creaţie a Piesei de Teatru într-un act<br />
„Mihail Sorbul“, ediţia a VIII-a<br />
Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Botoşani, cu sprijinul<br />
Consiliului Judeţean Botoşani, în colaborare cu Primăria Săveni, organizează, în perioada 1-4<br />
noiembrie 2012, cea de a VIII-a ediţie a Concursului Naţional de Creaţie a Piesei de Teatru într-un<br />
act „Mihail Sorbul“.<br />
La concurs pot participa dramaturgi români contemporani, membri sau nu ai uniunilor de creaţie,<br />
fără limită de vârstă, cu o piesă de teatru într-un act, care să nu depăşească maximum 20 pagini<br />
listate la corp 12, la două rânduri.<br />
Relaţii la tel. 536322, e-mail: centrul_creatiei_botosani@yahoo.com<br />
Director Ion Ilie Referent Gellu Dorian<br />
8357