antreprenoriatul: concepte, culturi, metode şi tehnici - cci salaj

2. ANTREPRENORIATUL ŞI DEZVOLTAREA
ECONOMICĂ
2.1. Abordare teoretică
Antreprenorul a fost un agent fundamental în majoritatea teoriilor despre
producţie, distribuţie şi creştere. Rolul antreprenoriatului ca forţă motrică a
creşterii economice a găsit cel mai explicit fundament în teoria ciclurilor lungi
a lui Joseph Schumpeter.
Potrivit lui Schumpeter, “Toată lumea este un antreprenor, când de fapt, el
realizează noi combinaţii”. Găsirea de noi combinaţii de factori de producţie
este un proces de descoperire antreprenorială, care va deveni motorul care
conduce la dezvoltare economică. Aceste “noi combinaţii” constituie
modalităţi mai bune de a răspunde cererii existente sau de creare de noi
produse, adesea făcând ca tehnologiile şi produsele actuale să fie învechite
(într-un “proces de distrugere creativă”). Firma antreprenorului inovativ va
creşte, în consecinţă, prin dublul proces de a lua din cota de piaţă a
furnizorilor existenţi şi de a creşte cererea generală pentru produsele oferite
pe piaţă (prin extinderea limitelor activităţii economice). Astfel, procesul de
distrugere creativă este construit pe eforturile antreprenoriale dinamice,
deliberate pentru a schimba structurile pieţei şi poate fi propice pentru alte
inovaţii şi oportunităţi de profit. Bazat pe conceptul de distrugere creativă,
Schumpeter a formulat teoria ciclurilor lungi de afaceri şi de creştere
economică. Ciclurile de afaceri sunt privite ca rezultat al inovării, care constă
în generarea unei idei noi şi punerea în aplicare a acesteia într-un produs,
proces sau serviciu nou, care să conducă la creşterea dinamică a economiei
naţionale, la creşterea ocupării forţei de muncă, şi creării de profit net pentru
întreprinderile inovatoare (Schumpeter 1911: 78; Schumpeter 1942: 83-84;
Dejardin 2000: 2; Jääskeläinen 2000: 9-10, 15; Thurik şi Wennekers 2001: 2;
Barreto 1989: 22-34).
În timp ce economiile în curs de dezvoltare cresc aşa cum prezic modelele
standard de creştere economică (prin acumularea de capital uman şi fizic şi
creşterea gradului de specializare), o dată ce o economie a intrat în faza
industrializată a dezvoltării capitaliste, o schimbare calitativă se produce în
10