antreprenoriatul: concepte, culturi, metode şi tehnici - cci salaj
antreprenoriatul: concepte, culturi, metode şi tehnici - cci salaj
antreprenoriatul: concepte, culturi, metode şi tehnici - cci salaj
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
1.1. Mituri despre antreprenori<br />
2.1.1. Mitul 1 – Antreprenorii se nasc, nu se fac.<br />
Realitatea - În timp ce antreprenorii se nasc cu o anumită inteligenţă nativă,<br />
un fler pentru a crea, <strong>şi</strong> energie, prin ele insele aceste talente sunt ca <strong>şi</strong><br />
ceramica neformată sau pânza nepictată. Crearea unui antreprenor se face<br />
prin acumularea de abilităţi relevante, know-how, experienţe, <strong>şi</strong> contacte pe o<br />
perioadă de ani <strong>şi</strong> include <strong>şi</strong> doze mari de dezvoltare de sine. Capacitatea<br />
creativă de a imagina <strong>şi</strong> apoi urmărirea unei oportunităţi este un descendent<br />
direct cel puţin 10 sau mai mulţi ani de experienţă care conduc la<br />
recunoaşterea tiparului.<br />
2.1.2. Mitul 2 – Oricine poate începe o afacere.<br />
Realitatea - Antreprenorii care fac diferenţa între o idee <strong>şi</strong> o oportunitate, <strong>şi</strong><br />
care tind destul de sus, încep afaceri care au o şansă mai bună de success.<br />
Norocul, în măsura în care este implicat, necesită o bună pregătire. Şi cea<br />
mai uşoară parte este să începi. Ceea ce e mai greu este supravieţuirea,<br />
susţinerea, <strong>şi</strong> clădirea unei afaceri astfel încât fondatorii ei să “culeagă<br />
roadele”. Probabil doar una din 10 până la 20 de afaceri noi care<br />
supravieţuieşte cinci ani sau mai mulţi oferă un câştig de capital pentru<br />
fondatori.<br />
2.1.3. Mitul 3 – Antreprenorii sunt jucători de noroc.<br />
Realitatea - Antreprenorii de success î<strong>şi</strong> asumă riscuri calculate <strong>şi</strong> u mare<br />
grijă. Ei încearcă să influenţeze sorţii, de cele mai multe ori prin a-I face pe<br />
alţii să împartă riscuririle împreună cu ei <strong>şi</strong> prin evitarea sau minimalizarea<br />
riscurilor dacă au de ales. De cele mai multe ori impart riscul în părţi mai mici,<br />
doar atunci î<strong>şi</strong> alocă timp sau resurse pentru a determina dacă vor merge mai<br />
departe. Ei nu încearcă în mod deliberat să î<strong>şi</strong> asume mai multe riscuri, de<br />
care adesea nu este nevoie, nici nu se intimidează în faţa riscurilor care nu<br />
pot fi evitate.<br />
5