Dragă Jurnalule

într-un pârâu. „Cum aş putea să regret,
când tu eşti aici?" spusese, şi o sărutase
într-un fel care îi îndepărtase din minte orice
nelinişte. In acea clipă, Elena ştiuse ce
înseamnă să fii pe deplin fericit. Simţise şi
bucuria lui, iar când el se desprinsese din
îmbrăţişare îi văzuse chipul radiind, ca şi
cum soarele poposise pe el. „Oh, Elena",
şoptise el.
Aşa erau momentele plăcute. Dar în
ultimul timp o sărutase din ce în ce mai rar,
şi ea simţea cum distanţa dintre ei se mărea.
In acea vineri, ea şi Meredith hotărâseră să
rămână peste noapte acasă la Bonnie. Cerul
era cenuşiu şi ameninţa să reverse o burniţă
măruntă când ea şi Meredith o porniră către
casa familiei McCullough. Era neobişnuit de
frig pentru jumătatea lui octombrie, şi
copacii care mărgineau strada liniştită
simţiseră deja muşcătura vânturilor reci.
Arţarii păreau nişte flăcări purpurii, în vreme
ce arborii ginkgo biloba erau de un galben
strălucitor.
Bonnie le întâmpină în uşă cu:
—Toată lumea a plecat! Avem casa
întreagă la dispoziţia noastră până mâine
după-masă, când ai mei se întorc de la
Leesburg. Le invită înăuntru, căutând să
prindă pechinezul obez care încerca să iasă
afară. Nu, Yangtze, rămâi în casă. Yangtze,
nu! Nu!
Dar era prea târziu. Yangtze scăpase şi se
năpustea prin curte spre mesteacănul solitar,
unde începu să latre ascuţit, cu capul în sus
către ramuri, în vreme ce colăceii de grăsime
de pe spatele lui tremurau.
— Oh, şi acum ce-a mai văzut? spuse
Bonnie, punându-şi mâinile la urechi.
— Arată ca o cioară, spuse Meredith.
Elena încremeni. Făcu câţiva paşi către
copac şi se uită spre frunzele aurii. Şi iat-o
acolo. Aceeaşi cioară pe care o mai văzuse de
două ori până atunci. Poate chiar de trei ori,
îşi spuse, amintindu-şi de forma întunecată
care trecuse pe deasupra stejarilor din cimitir.
O privea, şi îşi simţea stomacul
strângându-i-se de teamă, iar mâinile îi
deveniră brusc reci. Cioara se holba la ea cu
ochiul ei negru strălucitor, o privire aproape
omenească. Ochiul acela... oare unde mai
văzuse ea un ochi asemănător?
Deodată, cele trei fete se traseră înapoi
când cioara scoase un croncănit răguşit şi
bătu din aripi, ţâşnind din copac în direcţia
lor. Apoi, pe neaşteptate, coborî în picaj
asupra căţelului, care acum lătra isteric.
Trecu la câţiva centimetri de colţii tociţi ai lui