Dragă Jurnalule

gustărilor pentru gazde, încheie ea pe un ton
obosit.
— O să mă duc în vestiar, spuse el.
Pe când se îndepărta, Elena observă o
uşoară clătinare în pasul lui.
— Ştefan? Eşti bine?
— Bine, spuse el, recăpătându-şi
echilibrul. Puţin obosit, asta-i tot.
Îl privi plecând, simţind cu fiecare minut o
greutate tot mai mare în piept.
Se întoarse către Matt, vrând să-i spună
ceva, dar în acea clipă şirul de vizitatori
ajunse la uşă.
— A început spectacolul, spuse el şi se
ghemui în umbre.
Elena trecu dintr-o cameră într-alta,
căutând să vadă dacă sunt probleme şi să le
rezolve. In alţi ani, partea asta a serii îi
plăcuse cel mai mult — să vadă cum sunt
interpretate scenele oribile şi cum spectatorii
se înfioră —, dar în seara aceasta exista un
sentiment de teamă şi o tensiune care îi
însoţeau gândurile. Asta e noaptea, îşi spuse
din nou, şi gheaţa din pieptul ei păru să
devină mai groasă.
O Doamnă cu Coasa — sau cel puţin asta
crezu Elena că e silueta în robă neagră cu
glugă — trecu pe lângă ea şi Elena încercă,
absentă, să-şi aducă aminte dacă o mai
văzuse la petrecerile de Halloween. Era ceva
familiar în felul în care se mişca silueta.
Bonnie schimbă un zâmbet chinuit cu
vrăjitoarea înaltă şi subţire care direcţiona
vizitatorii în Camera Păianjenilor. Câţiva
băieţi din primii ani de liceu loveau în
păianjenii de cauciuc care atârnau de tavan şi
ţipau, deranjând pe toată lumea. Bonnie îi
îndreptă hotărâtă către Camera Druizilor.
Aici, lumina stroboscopică dădea scenei o
atmosferă de vis. Bonnie simţi un soi de
triumf macabru văzându-l pe domnul Tanner
întins pe altarul de sacrificiu, cu roba lui albă
pătată abundent de sânge, cu privirea
îndreptată către tavan.
— Mişto! strigă unul dintre băieţi,
apropiindu-se în fugă de altar.
Bonnie rămase în spate, şi rânji, aşteptând
ca jertfa plină de sânge să se ridice şi să-l
sperie de moarte pe puşti.
Dar domnul Tanner nu se mişcă, nici
măcar atunci când băiatul îşi băgă mâna în
balta de sânge de lângă capul jertfei.
E ciudat, îşi spuse Bonnie, grăbindu-se
către puşti pentru a-l împiedica să ia cuţitul
de sacrificiu.
— Nu face asta! se răsti la el, iar el îşi
ridică mâna plină de sânge care apărea roşie
la fiecare fulgerare a luminii stroboscopice.