Dragă Jurnalule

Pun pariu că nici măcar la balul lui n-a
participat, îşi spuse ea. Şi apoi, pentru prima
dată, simţi o oarecare simpatie pentru el.
Probabil că şi Ştefan simţea acelaşi lucru,
căci deşi se apropie de bărbatul mărunt şi îl
privi drept în faţă, vocea lui era calmă.
— Nu, n-am de gând. Cred că toată
povestea asta devine exagerată. De ce să nu...
Elena nu mai auzi restul propoziţiei, dar
Ştefan vorbea pe un ton jos, calm, iar domnul
Tanner chiar părea să-l asculte. Ea aruncă o
privire în spate, la lumea care se strânsese în
jurul lor: patru sau cinci demoni, vârcolacul,
o gorilă şi un cocoşat.
— Hei, totul e sub control, spuse ea şi
lumea se împrăştie.
Ştefan se ocupa de „totul", deşi ea nu prea
ştia cum, căci nu-i vedea decât ceafa.
Ceafa... Pentru o clipă, în minte îi apăru o
imagine din prima zi de şcoală. Ştefan stând
în secretariat şi vorbind cu doamna Clarke,
secretara, şi cât de ciudat se purtase doamna
Clarke. Şi într-adevăr, când Elena se uită
acum la domnul Tanner, văzu pe faţa lui
aceeaşi expresie uşor năucită. Elena simţi un
fior de nelinişte.
— Haide, îi spuse lui Bonnie. Hai să
mergem în faţă.
O tăiară drept prin Camera de Aterizarea a
Extratereștrilor şi prin Camera Morţilor Vii,
furişându-se printre pereţii despărţitori şi
ieşind în prima cameră pe unde intrau
vizitatorii, întâmpinaţi de un vârcolac.
Vârcolacul îşi scosese capul şi acum stătea de
vorbă cu două mumii şi o prinţesă egipteană.
Elena trebuia să recunoască — da,
Caroline arăta minunat în chip de Cleopatră,
cu conturul acelui trup bronzat foarte vizibil
prin rochia dreaptă şi subţire de in pe care o
purta. Matt, vârcolacul, nici nu putea fi
învinuit că privirea îi tot fugea în jos de la
faţa lui Caroline.
— Cum merge aici? întrebă Elena cu o
veselie forţată.
Matt tresări uşor, apoi se întoarse către ea
şi Bonnie. Elena nu-l prea mai văzuse din
noaptea balului, şi ştia că nici el şi Ştefan nu
mai erau atât de apropiaţi. Din cauza ei. Şi
deşi Matt nu putea fi învinuit nici pentru asta,
ea îşi dădea seama cât de mult îl durea pe
Ştefan.
— Totul e în regulă, spuse Matt, părând
stânjenit.
— Când Ştefan termină cu Tanner, cred că
o să-l trimit aici, spuse Elena. Poate să ajute
la primirea vizitatorilor.
Matt ridică indiferent dintr-un umăr, apoi
spuse:
— Ce termină cu Tanner?
Elena se uită la el surprinsă. Ar fi putut
jura că Matt fusese cu câteva minute în urmă
în Camera Druizilor. Ii explică.