Dragă Jurnalule

strălucitori decât oricine altcineva din
acea încăpere.
— Iar rochiţa ta e aşa
de drăguţă, continuă Caroline, în timp
ce mintea Elenei se setase pe funcţionare
automată.
Braţul acela petrecut cu atâta detaşare
pe sub braţul lui Ştefan îi spuse Elenei
totul: unde fusese la prânz Caroline în
ultimele săptămâni, ce făcuse în tot acest
timp.
—I-am spus lui Ştefan că pur şi
simplu trebuia să trecem pe aici, dar nu
vrem să stăm prea mult. Aşa că sper că
nu te deranjează dacă o să-1 ţin să
danseze doar cu mine, nu?
Elena era ciudat de calmă acum, cu
mintea complet goală. Spuse că nu, sigur
că nu o deranja, şi o privi pe Caroline
îndepărtându-se, o simfonie în roşu şi
auriu. Ştefan plecă împreună cu ea.
În jurul Elenei se adunase un cerc de
chipuri; se întoarse cu spatele la ele şi
dădu cu ochii de Matt.
— Ştiai că vine cu ea.
— Ştiam că ea voia să-l aducă. S-a tot
ţinut după el la prânz şi după şcoală, şi
într-un fel s-a băgat în sufletul lui. Dar...
— Înţeleg...
Păstrându-şi acel calm ciudat,
artificial, cercetă cu ochii mulţimea şi o
văzu pe Bonnie venind spre ea, şi pe
Meredith ridicându-se de la masa ei.
Aşadar, văzuseră. Probabil că toată
lumea văzuse. Fără să-i mai spună nimic
lui Matt, o porni în întâmpinarea lor,
făcându-le semn din cap către toaleta
fetelor.
Era plină, şi Meredith şi Bonnie îşi
păstrară aerul vesel şi remarcile
nonşalante, în timp ce o priveau
îngrijorate.
— Ai văzut rochia aia? spuse Bonnie,
strângându-i pe furiş degetele Elenei.
Corsajul trebuie că stătea prins cu
super-glue. Şi la balul următor ce-o să
mai poarte? Celofan?
— Bandaje, spuse Meredith. Apoi
întrebă încet: Eşti bine?
— Da.
Elena văzu în oglindă că ochii ei
străluceau prea tare şi pe fiecare obraz
ardea o pată roşie. îşi trecu o mână peste
păr şi se întoarse cu spatele la oglindă.
Toaleta se goli, şi rămaseră doar ele
trei. Bonnie se juca nervoasă cu funda cu
paiete pe care o avea prinsă în talie.
— Poate că totuşi nu e chiar aşa de
rău, spuse ea încet. Vreau să spun că în