Dragă Jurnalule

Aş zice că Elena merită tot ce-o să se
întâmple — dar e şi vina mea, într-un fel,
spuse el mohorât. Cred că ar trebui să
mergem după ea.
— Să plecăm de la bal? spuse Bonnie şi se
uită la Meredith, care rosti pe muteşte ai
promis. Nu pot să cred, murmură ea furioasă.
— Nu ştiu cum o s-o găsim, spuse
Meredith, dar trebuie să încercăm. Apoi
adăugă, cu o voce ciudat de ezitantă: Bonnie,
nu cumva ştii tu unde e?
— Ce? Nu, sigur că nu; eu dansam. Ai
auzit de asta, nu? Căci de ce te duci la un
bal?
— Tu şi Ray rămâneţi aici, îi spuse Matt
lui Ed. Dacă se întoarce, spuneţi-i că am
plecat să o căutăm.
— Iar dacă e să plecăm, hai să plecăm
acum, spuse Bonnie cu răceală. Se întoarse şi
în aceeaşi clipă se ciocni de un sacou negru.
Oh, scuză-mă, se răsti, ridicând privirea şi
văzându-1 pe Ştefan Salvatore.
Ştefan nu spuse nimic, în vreme ce ea,
Meredith şi Matt se îndreptară către uşă,
lăsându-i în urmă pe Raymond, cu un aer
nefericit, şi pe Ed.
Stelele erau îndepărtate, cu o strălucire de
gheaţă pe cerul senin. Elena se simţea
asemenea lor. O parte din ea râdea şi striga
împreună cu Dick şi Vickie şi Tyler,
acoperind vântul, dar o altă parte stătea şi
privea de undeva de departe.
Tyler parcă la jumătatea pantei în vârful
căreia se găsea biserica în ruine, lăsând
farurile aprinse când coborâră din maşină.
Deşi când plecaseră de la şcoală în spatele
lor mai fuseseră câteva maşini, acum păreau
să fie singurii care ajunseseră tocmai până la
cimitir.
Tyler deschise portbagajul şi scoase şase
doze de bere.
— Cu atât mai bine pentru noi, spuse.
Ii oferi o bere Elenei, care scutură din cap,
încercând să ignore senzaţia de rău în
adâncul stomacului. Simţea că nu are ce
căuta aici — dar în nici un caz nu avea de
gând să o recunoască acum.
Urcară pe aleea pavată cu dale, în vreme
ce fetele chicoteau, clătinându-se în pantofii
lor cu toc înalt şi sprijinindu-se de băieţi.
Când ajunseră în vârful colinei, Elena icni şi
Vickie scoase un mic ţipăt.
Chiar deasupra liniei orizontului plutea
ceva uriaş şi roşu. Elenei îi trebui doar o
clipă pentru a-şi da seama că de fapt era luna.
Era la fel de mare şi de ireală ca un decor
într-un film SF, iar discul ei umflat lucea
mohorât, cu o lumină bolnăvicioasă.
— Ca un dovleac mare şi stricat, spuse
Tyler, şi azvârli o piatră către ea.