Nr. 6-7/2011 - Politia de Frontiera

În anii 1990, Estonia s-a apropiat
de Europa Occidentalã, fiind legatã
cultural æi istoric cu aceasta.
A devenit membrã a NATO,
la 29 martie 2004, a Uniunii
Europene, la 1 mai 2004 æi a
Zonei euro, la 1 ianuarie 2011.
Estonia are o democraåie
constituåionalã, cu un preæedinte ales
de un parlament unicameral o datã
la patru ani. Guvernul, sau puterea
executivã, este format din primul
ministru, numit de preæedinte, æi
un cabinet alcãtuit din 14 miniætri.
Guvernul este numit de preæedinte
dupã aprobarea parlamentului.
Puterea legislativã aparåine
parlamentului unicameral, numit
Riigikogu, care are 101 locuri.
Membrii sunt aleæi prin vot universal,
pentru mandate de patru ani.
Curtea supremã de justiåie este
Curtea Naåionalã, sau Riigikohus,
cu 19 judecãtori, al cãror æef este
numit pe viaåã, de parlament, la
nominalizarea preæedintelui.
Votul prin Internet a fost deja
utilizat în cadrul alegerilor locale în
Estonia, iar legislatorii au autorizat,
de asemenea, utilizarea votului
prin Internet în cadrul alegerilor
parlamentare.
Estonia este cea mai bogatã åarã
balticã æi printre cele mai sãnãtoase
economii ale noilor state membre
ale Uniunii Europene. PIB-ul (de
17.627 USD/locuitor) este cotat la
aproximativ 60 % din media UE,
iar economia estonã creæte mult
mai repede decât cea a åãrilor din
Europa Centralã.
Estonia este bine dezvoltatã
tehnologic, cu un sector puternic în
domeniul informaticii.
Frontiera Republicii Estonia
are 1.448,6 kilometri, 767
kilometri de frontierã de mare
teritorialã æi 681,6 kilometri
frontierã terestrã. Frontiera de
est, ca frontierã externã a Uniunii
Europene, a constituit o prioritate
a Serviciului Grãniceri de ani de
zile.
Înfiinåarea Serviciului de Grãniceri al Estoniei
Pânã la sfâræitul rãzboiului de
independenåã (1922), frontierele
estoniene au fost pãzite de unitãåi
militare. În data de 30 mai 1922,
Parlamentul Estonian a adoptat o
lege care a pus Serviciul de Grãniceri
sub coordonarea administrativã a
Ministerului de Interne. În data de
20 septembrie 1922, organismul de
guvernare pentru Serviciul de Grãniceri
a fost format în baza unei propuneri
înaintate de ministrul de interne,
Karl Einbund. În data de 1 noiembrie
1922, un cunoscut locotenent colonel
din rãzboiul de independenåã, Ants
Kurvits, a fost numit æef al Serviciului
de Grãniceri. Aceastã zi e consideratã
data naæterii Serviciului de Grãniceri.
Ocupaåia sovieticã din 1940 a întrerupt
funcåionarea Serviciului de Grãniceri
Estonian independent.
Reînfiinåarea Serviciului de
Grãniceri
În data de 22 octombrie 1990,
Consiliul Suprem al Estoniei a adoptat
Legea Frontierelor Economice. Pentru
organizarea controlului, s-a înfiinåat
sediul central al Serviciului de apãrare
a frontierelor economice, condus de
Andrus Öövel. În data de 1 noiembrie
1990, Guvernul Republicii a stabilit
punctele de control permanent al
frontierei economice, iar aceastã
datã este consideratã a fi data a
reînfiinåãrii Serviciul de
Grãniceri Estonian.
Vulturul, simbol al
frontierei
Pictorul Günther
Reindorff a realizat sigla
Serviciului de Grãniceri i
Estonian, pentru cea de-a zecea ea
aniversare a acestuia, în 1932.
Ideea centralã a insignei este imaginea
unui vultur ce poartã o sabie în faåa unui
stâlp de frontierã. „Vulturul de Frontierã”
exprimã vigilenåa æi determinarea
grãnicerilor æi simbolizeazã puterea æi
coeziunea.
Serviciul de Grãniceri al
Estoniei - unul modern
Ultimii ani au adus schimbãri majore
în cadrul Serviciului de Grãniceri
estonian: structura sa a fost optimizatã
æi legea Serviciului de grãniceri a intrat
în vigoare, ceea ce a determinat o
schimbare în statutul Grãnicerilor, ca
organizaåie. Procesul de optimizare,
care a început în 2005, a fost încheiat,
având ca rezultat crearea urmãtoarelor
instituåii de grãniceri care funcåioneazã
optim: Regiunea de Nord a Grãnicerilor,
Regiunea de Nord-Est a Grãnicerilor,
Regiunea de Sud-Est a Grãnicerilor,
Regiunea de Vest a Grãnicerilor,
Grupul Aviatic æi Consiliul Grãnicerilor
numãrând, în total, 1.800 de angajaåi.
Intrarea în vigoare a Legii Serviciului
de Grãniceri a însemnat trecerea
grãnicerilor de la o structurã militarã
la una administratã de Ministerul de
Interne. Organizarea serviciului æi
planificarea carierei a fost eficientizatã
pentru grãniceri, pentru cã legea
ia în considerare statutul special al
Grãnicerilor.
Pânã de curând, una dintre cele
mai importante provocãri a fost cea a
personalului corespunzãtor. Serviciul
de Grãniceri a implementat toate
mãsurile posibile pentru a rãspunde
acestei provocãri. Un factor motivant,
semnificativ, a fost decizia cu privire la
salarii, conform cãreia grãnicerii care
lucreazã pe frontiera de est câætigã cu
30% mai mult decât cei din celelalte
regiuni. Salariul lunar mediu al unui
grãnicer din nord poate ajunge pânã
la 16.200 coroane estoniene, cu prime
incluse (aproximativ 1.000 euro),
salariul lunar mediu al unui subofiåer
de la frontiera de est este de 18.750
coroane estoniene (aproximativ
1.200 euro).
Aderarea la Schengen
= recunoaæterea
muncii depuse
Serviciul de Grãniceri
a fost optimizat continuu,
urmând exemplul celor
mai bune practici în Europa,
fiind dezvoltat cu scopul de
a fi
pregãtit sã adere la spaåiul
de vize Schengen. În stadiile
incipiente ale dezvoltãrii, Serviciul de
Grãniceri estonian a urmat exemplul
Serviciului de Grãniceri finlandez, unul
dintre cele mai eficiente din Europa. De
aceea, aderarea la spaåiul Schengen a
decurs uæor pentru grãnicerii estonieni.
Pregãtirile pentru aderarea la
Schengen au început cu procesul
aderãrii la Uniunea Europeanã. Serviciul
de Grãniceri estonian a lucrat în mod
continuu, ani de zile, pentru a îndeplini
cerinåele Schengen. Primii paæi concreåi
de aderare la spaåiul Schengen au fost
fãcuåi în decembrie 2005. În timpul
procesului de fuziune, Grãnicerii
au trebuit sã fie pregãtiåi pentru a
F R O N T I E R A D D o c u m e n t a r 43