Nr. 6-7/2011 - Politia de Frontiera

pazã a graniåelor æi s-a introdus culoarea verde - închis, în loc de
albastru. La 1 aprilie 1907 grãnicerii au primit æi paza Braåului
Chilia æi a litoralului Mãrii Negre, care se fãcea de cãtre Marina
Militarã. La 1 aprilie 1910, pentru paza pe Dunãre æi diferite
transporturi pe apã, a luat fiinåã, în cadrul Corpului Grãnicerilor,
o companie de grãniceri de marinã, ce primise de la Marina
Militarã canoniera „Fulgerul”, patru æalupe: Vedea, Argeæ, Trotuæ,
Teleorman, vaporaæul „Prutul” æi patru æalupe-automobile (A, B, C,
D; reæedinåa era la Galaåi), La 26 februarie 1915 a fost promulgatã
Legea Grãnicerilor, care, la „Dispoziåiuni generale”, prevede:
Art. 1 - Pentru paza æi supravegherea frontierei Regatului se
institue „Corpul Grãnicerilor”. Corpul Grãnicerilor face parte
integrantã din armatã; dispoziåiunile generale ale Legilor æi
regulamentelor Militare sunt aplicabile afarã de excepåiunile cerute
de natura serviciului sãu. Art. 2 - Pentru tot ce priveæte executarea
legilor vamale ale monopolurilor Statului æi Administrative,
Corpul Grãnicerilor stã sub ordinele Ministerului Finanåelor, iar
ca disciplinã, pregãtire de rãsboiu æi paza militarã a frontierelor
stã sub ordinele directe ale Ministerului de Rãsboiu.
La intrarea României în Primul Rãzboi Mondial, grãnicerii
dispuneau de douã regimente, constituite în Brigada 1 Grãniceri.
Fiecare regiment avea, pe lângã subunitãåile de pazã, æi o parte
operativã, care putea sã primeascã misiuni de luptã ca oricare
altã unitate de infanterie, din cadrul marilor unitãåi. Pentru
modul în care s-au comportat cele douã regimente de grãniceri,
în campaniile din 1916-1917, au fost decorate cu Ordinul „Mihai
Viteazul”.
GRÃNICERII ÆI ROMÂNIA MARE
Anul 1919 a gãsit instituåia grãnicereascã într-o nouã posturã:
organizarea pazei frontierei României Mari. Realizarea visului de
secole al românilor a determinat implicit æi profunde reorganizãri
ale grãnicerilor.
O importanåã deosebitã pe linia popularizãrii activitãåilor de
la borne a avut-o apariåia, începând cu 1 aprilie 1920, a primei
reviste de armã, sub denumirea de „Revista Grãnicerilor”, sub
îndrumarea generalului Toma Liæcu, comandantul Corpului
Grãnicerilor din acea vreme. Ulterior, aceastã publicaåie a avut æi
alte denumiri: Cuvântul Grãnicerilor, În slujba Patriei, De Veghe,
Grãnicerul, Frontiera. Ea a rãmas, întotdeauna, indiferent de
perioadele traversate de
societatea româneascã,
o publicaåie centralã a
celor de la fruntarii,
astãzi a poliåiætilor de
frontierã, contribuind la
pregãtirea profesionalã
a efectivelor, la
menåinerea æi
dezvoltarea spiritului
de corp.
În perioada
1919-1940, Corpul
de Grãniceri s-a
reorganizat în mai multe rânduri pe brigãzi, regimente æi companii,
numãrul brigãzilor æi regimentelor fiind la început una, respectiv
trei, ajungând, în anul 1935, la patru, respectiv opt mari unitãåi
æi unitãåi. Tot în aceastã perioadã s-a înfiinåat Grupul Navelor de
Grãniceri, cu æalupe æi ambarcaåiuni auxiliare. Alte schimbãri æi
reorganizãri, dupã cum se va vedea mai departe, au avut loc în
condiåiile amputãrilor teritoriale æi ale celui de-al Doilea Rãzboi
Mondial, precum æi ca urmare a instalãrii noului regim politic din
România, în anul 1944.
DE LA GRÃNICERI LA POLIÅIA DE FRONTIERÃ
La 1 ianuarie 1946 a luat fiinåã Comandamentul Trupelor de
Grãniceri, organizat pe trei Brigãzi de Grãniceri, un Centru de
Instrucåie al Grãnicerilor æi un Grup de Nave. Brigada avea în
compunere douã regimente, iar regimentul douã batalioane æi
un batalion de instrucåie.
Instrucåiunile nr. 28860 din 8 martie 1947 pentru organizarea
F R O N T I E R A I I s t o r i e
æi executarea controlului æi supravegherii în spatele frontierei,
prevedea cã acestea se fãceau de cãtre echipele speciale de poliåie
æi jandarmi în vederea stãvilirii trecerilor peste frontierã, ce se
fãceau pe scarã întinsã din cauza pazei insuficient fãcute.
În 1948 a fost înfiinåat Serviciul de Paæapoarte æi Poliåie de
Frontierã, în subordinea Ministerului de Interne, iar, un an mai
târziu, Trupele de Grãniceri aveau ca sarcinã æi controlul punctelor
de trecere a frontierei. Prin Legea nr. 53 din 24 februarie 1948
pentru stabilirea unor mãsuri de siguranåã în zona de frontierã,
paza æi supravegherea graniåelor se fãcea pe linia de frontierã æi în
interiorul åãrii, pe o
adâncime de 25 km
de la aceastã linie.
Decretul nr.14 din
anul 1972, la art. 1,
stipula cã „paza æi
apãrarea frontierei
de stat au devenit un
atribut al întregului
popor; pentru
asigurarea pazei
frontierei de stat
trupele de grãniceri coopereazã cu celelalte comandamente ale
MApN, cu organele MI æi cu comitetele executive ale consiliilor
populare. Anterior, prin Ordinul nr. 172 din 22 noiembrie 1968,
s-a stabilit cã „atribuåiile MAI cu privire la munca de paæapoarte,
evidenåã a strãinilor æi controlul trecerii frontierei de stat române
se aduc la îndeplinire de cãtre Direcåia de Paæapoarte, Evidenåã
a Strãinilor æi Controlul Trecerii Frontierei, direct æi prin organele
sale subordonate, precum æi prin inspectoratele judeåene de miliåie,
respectiv Inspectoratul de Miliåie Bucureæti”. C.T.Gr. a funcåionat
în subordinea Ministerului Afacerilor Interne (cum se redenumise
ulterior), pânã în anul 1960, când a revenit în structurile MApN,
subordonare care a durat pânã în anul 1992, când, prin Legea nr.
56/1992 privind Frontiera de Stat a României, Comandamentul
Trupelor de Grãniceri s-a transformat în Comandamentul Naåional
al Grãnicerilor æi a trecut în structura Ministerului de Interne.
Prin Hotãrârea CSAT nr. 113 din 16 decembrie 1998 privind
Programul MI de restructurare a foråelor cu competenåe la
frontiera de stat s-a dispus ca sã se constituie Poliåia de Frontierã
Românã, condusã de IGPF, pentru îndeplinirea misiunilor de
pazã, supraveghere æi controlul frontierei de stat, iar prin O.U.G.
nr. 80/4 iunie 1999 s-a înfiinåat Poliåia de Frontierã Românã,
prin preluarea structurilor æi efectivelor CNGr æi DPF din cadrul
Direcåiei Generale de Poliåie de Frontierã, Strãini, Probleme de
Migrãri æi Paæapoarte.
La data intrãrii în vigoare a ordonanåei s-a înfiinåat æi Garda
de Coastã, în structura IGPF, prin preluarea unitãåilor de marinã
grãnicereascã maritimã æi fluvialã din cadrul CNGr æi a unor
posturi ale Poliåiei T.N. din cadrul IGP, stabilite prin Ordin al
ministrului de interne.
Prin reorganizãrile etapizate, înfãptuite începând din anul
2001, s-a avut în vedere optimizarea structurii, în special pentru
îmbunãtãåirea practicilor de lucru æi dezvoltarea eficacitãåii în
supravegherea æi controlul fizic al frontierelor României, dar
æi pentru a rãspunde riscurilor generate de infracåionalitatea
transfontalierã, a creæte capacitatea de realizare a analizelor
de risc operaåionale æi, nu în ultimul rând, pentru crearea
condiåiilor necesare creæterii capacitãåii de pregãtire a personalului
propriu.
De asemenea, dupã aderarea României la Uniunea Europeanã,
au fost create structuri de legãturã între structura noastrã æi
instituåiile europene, realizându-se, astfel, un canal direct de
comunicare, în special pe linie operativã (ex.: Punctul Naåional
de Contact FRONTEX, punctele æi centrele de contact de la
frontierã etc.).
În funcåie de evoluåia infracåionalitãåii transfrontaliere æi de
cerinåele impuse de statutul de åarã membrã a Uniunii Europene,
respectiv semnatarã a Acordului Schengen, în viitor, Poliåia de
Frontierã Românã va acåiona pentru adaptarea structurii sale
organizatorice, astfel încât eficienåa activitãåilor sale sã se menåinã
la un nivel maxim.
5