Nr. 6-7/2011 - Politia de Frontiera

Privirea titlului, în realitate, o datã,
conduce imediat la naæterea æi renaæterea
discuåiilor controversate asupra caracterului
evenimentului evocat. Astãzi, dupã
trecerea a mai bine de jumãtate de veac de
la 23 august 1944, pot sã afirm categoric
cã cele întâmplate atunci
au reprezentat o loviturã
de palat. Ea a fost datã
din ordinul Regelui Mihai
I. A fost organizatã în cel
mai strict secret de foråele
palatului, pentru a nu
putea fi contracaratã. S-a
încercat, în timp, sã se
atribuie meritul organizãrii
æi succesului loviturii de
atunci Partidului Comunist
din România.
Pentru a vedea exact
ce s-a întâmplat, voi evoca
pe scurt evenimentele.
Frontul de est, aripa de
sud – Ucraina – cunoætea
o înaintare spectaculoasã
a armatelor sovietice,
comandate de mareæalul
Malinovski. Pentru România, exista o
singurã soluåie: ieæirea din rãzboiul dus
alãturi de puterile Axei æi alianåa cu
foråele Naåiunilor Unite. În acest sens, se
duseserã tratative la Stockholm æi la Cairo.
Se stabilise, oarecum, data unei lovituri
de stat, de palat, la 26 august 1944, la
Bucureæti. Momentul fusese ales în funcåie
de posibilitãåile aviaåiei anglo-americane
din sudul Italiei de a survola æi a bombarda
teritoriul României.
Însã, evenimentele s-au precipitat.
Mareæalul Ion Antonescu a decis sã
organizeze o rezistenåã împotriva
înaintãrii sovietice pe linia fortificaåiilor
Focæani-Nãmoloasa-Galaåi. A încercat sã
ia legãtura cu fruntaæii vieåii politice din
România, conducãtorii PNL, PNÅ, ai aripii
George Brãtianu etc. Nu a reuæit. Atunci a
fost convocat, în ziua de 23 august, dupãamiazã,
la palatul regal din Bucureæti.
Acolo, Regele Mihai urma sã aibã o discuåie
cu mareæalul Ion Antonescu. Regele avea
în faåa lui douã variante, pregãtite în tainã
împreunã cu Regina mamã Elena æi cu
mareæalul palatului, generalul Constantin
Sãnãtescu. Se prevedea, ca primã soluåie,
posibilitatea unei înåelegeri cu mareæalul
Ion Antonescu, demisia acestuia, ieæirea
României din rãzboiul alãturi de Axã æi
intrarea în luptã alãturi de foråele Naåiunilor
Unite. A doua variantã prevedea eventuala
opoziåie a mareæalului, arestarea lui,
anihilarea foråelor germane de pe teritoriul
României, ieæirea din alianåa cu foråele
Axei æi intrarea în rãzboi alãturi de foråele
50
23 AUGUST U 1944
4
Naåiunilor Unite, împotriva foætilor aliaåi.
În ziua de 23 august 1944, cãtre orele 15,
mareæalul a venit la palat în automobilul sãu
Mercedes, dãruit de Adolf Hitler. În curte
l-a întâlnit pe cãpitanul Jacques Ergotism,
venit la palat din Comuna Afumaåi, unde
prânzise la familia
Vania Negroponte.
Cãpitanul i-a atras
atenåia mareæalului
sã nu intre în palat,
deoarece i se pregãteæte
ceva neplãcut. Nu ætia
nici el prea multe.
În Bucureæti circula
zvonul cã se pune
la cale „le coup” -
lovitura. Era un zvon
public. Era adevãrat.
Regele Mihai stabilise
cu doi plutonieri
majori de încredere,
Gh. Tãtãrescu æi D.
Bâlã, ca, la un semnal
al sãu, sã intre în
biroul în care discuta
cu mareæalul æi sã-l
aresteze. Semnalul urma sã fie zgomotul
provocat de aruncarea unor chei pe masã
de cãtre Rege. Mareæalul nu a åinut seama
de avertisment æi a intrat în palat. Acolo,
discuåia dintre el æi Rege a cãpãtat o notã
violentã. Fiind foarte cald, mareæalul a dus
mâna cãtre buzunar pentru a-æi scoate
batista. Regele s-a speriat, crezând cã va
fi scos revolverul. Atunci a aruncat cheile
pe masã. Imediat au intrat în salã cei doi
plutonieri-majori.
Bâlã l-a prins în
braåe, de la spate,
pe mareæal. A urmat
o scurtã luptã, în
care mareæalul a
fost imobilizat.
În timpul acestor
lupte a intrat în salã
generalul Constantin
Sãnãtescu. El a
încercat sã intervinã,
ordonându-i lui Bâlã
sã ia mâinile „de pe
domnul mareæal”.
Acesta nu l-a
ascultat. Ca urmare,
mareæalul a fost dus
æi închis în camerasafe
a palatului,
profesor universitar doctor
Radu Ætefan VERGATTI
aflatã lângã
dormitorul Reginei-mamã. Imediat, apoi,
Regele i-a convocat la palat pe Manfred
von Killinger, ambasadorul Germaniei la
Bucureæti æi pe generalul Erich Hansen,
comandantul suprem al trupelor germane
în România. Le-a comunicat schimbarea
poziåiei statului român. M. von Killinger a
avut o ieæire grobianã, plinã de înjurãturi.
Erich Hansen s-a stãpânit æi a declarat cã
va comunica, imediat, noua situaåie la
Berlin. Regele Mihai a imprimat pentru
radio comunicatul cãtre åarã, prin care
anunåa, la orele 22, ieæirea României din
rãzboiul alãturi de Germania æi alianåa cu
foråele Naåiunilor Unite. Apoi s-a decis
plecarea din Bucureæti. Jacques Vergotti,
împreunã cu Regina-mamã au plecat
cu maæina mareæalului. Regele Mihai a
pãrãsit Capitala în Buick-ul sãu de culoare
gri. Toåi s-au îndreptat cãtre Comuna
Dobriåa, din Oltenia. Acolo au început sã
facã exerciåii de pilotaj, în vederea unei
eventuale pãrãsiri a României. Nu a fost,
probabil, cea mai cugetatã mãsurã. Armata
românã era lãsatã, în acel moment, fãrã
comandant.
Situaåia a facilitat armatei sovietice
sã declare România åarã ocupatã æi s-o
supunã acestui regim. Soarta mareæalului
Antonescu a fost decisã de Regele Mihai,
în dupã-amiaza zilei de 23 august 1944,
înainte de a pãrãsi Bucureætiul. A hotãrât
ca mareæalul sã fie predat unui comando,
format din æase chelneri comuniæti, aflaåi
sub comanda lui E. Bodnãraæ. S-a procedat
astfel deoarece se ætia cã, în cazul unei
încercãri de eliberare sau de evadare
a mareæalului, acesta va fi executat de
comuniæti. Astfel, se elimina un simbol
pentru o parte a armatei regale române.
Mareæalul urma sã fie deferit justiåiei pentru
ca, în urma unui proces, sã fie pronunåatã
o sentinåã.
Actul de la 23 august, însã, a avut
însemnãtate deosebitã pentru desfãæurarea
operaåiilor militare pe frontul Europei de
sud-est. În primul rând s-a scos din sistemul
defensiv german arcul Munåilor Carpaåi,
care ar fi dat posibilitatea unei rezistenåe
sporite a trupelor germane în faåa înaintãrii
armatelor sovietice. În
al doilea rând, s-au luat
din mâna germanilor
toate rezervele petroliere
româneæti. Ele erau extrem
de importante pentru o
armatã modernizatã, ca
cea germanã, axatã pe
transportul vehiculelor
motorizate. Petrolul
românesc servea enorm
trupele germane, mai
ales cã uzinele care
produceau combustibil
sintetic, din cãrbune,
fuseserã bombardate de
aviaåia anglo-americanã.
În al treilea rând, toatã
foråa militarã românã
intratã în luptã alãturi de
armata sovieticã. A fost o
acåiune-surprizã, care a descumpãnit toatã
rezistenåa germanã, în sud-estul Europei. În
al patrulea rând, România a servit ca placã
turnantã pentru acåiunile trupelor sovietice,
de eliminare a armatelor germane din
F R O N T I E R A D D o c u m e n t a r