Nr. 6-7/2011 - Politia de Frontiera

26 iunie - Ziua Drapelului Naåional
Importanåa pe care au avut-o drapelele în istoria comunitãåilor
sociale, rolul lor deosebit în perioada pe care o strãbatem, a
determinat instituirea „Zilei drapelului naåional”.
Un moment în istoria instituirii tricolorului ca drapel oficial l-a
constituit fixarea în cadrul Regulamentelor Organice a steagurilor
celor douã åãri româneæti: Moldova – roæu æi albastru; Åara
Româneascã – galben æi azur.
În anul 1834, în urma intervenåiei domnului Åãrii Româneæti,
Alexandru Dimitrie Ghica, Poarta Otomanã aprobã folosirea de
cãtre oætirea acestei åãri a drapelului tricolor. El reunea culorile
roæu, galben æi albastru dispuse orizontal, însã inegale, în sensul cã
prima jumãtate a flamurei era roæie, având pe ea mai multe stele
aurii, iar partea inferioarã se partaja în mod egal între galben æi
albastru. În centrul drapelului era plasatã stema Valahiei, respectiv
acvila cruciatã.
Decretul din 14 iunie 1848 preciza: „steagul naåional va avea
trei culori: albastru, galben æi roæu. Deviza românã, care va fi scrisã
atât pe steaguri, cât æi pe monumentele æi decretele publice se va
compune din douã cuvinte: „DREPTATE – FRÃÅIE”.
Prin cel de-al doilea decret referitor la componenåa drapelului,
emis în 13 iulie, se preciza: „lângã lemn vine albastru, apoi galben
æi apoi roæu fâlfâind”.
Primele ætiri ce ne-au parvenit despre steagurile româneæti
dateazã din secolul al XIV-lea. Frumoasa definiåie pe care a dat-o
drapelului, la începutul celui de-al XVI-lea secol, Neagoe Basarab,
probeazã preåuirea pe care societatea o acordã acestui însemn:
„Astfel, mintea se aflã în trupul omului asemenea steagului când
sta în mijlocul luptei, iar în luptã toatã oastea priveæte la steag. Æi
pânã sta steagul în luptã, nu se chiamã biruitã, chiar dacã are nãvalã
grea, spre sine, iar ei toåi privesc spre steag æi toåi se strâng în jurul
20 de ani de la înfiinåarea ANCMRR
În ziua de 10 iunie a.c., în sala „Nichita Stãnescu” a Centrului Cultural al MAI,
s-a desfãæurat adunarea jubiliarã dedicatã sãrbãtoririi „Zilei rezervistului militar” æi
aniversãrii a 20 de ani de la înfiinåarea Asociaåiei Naåionale a Cadrelor Militare în
Rezervã æi Retragere din MAI.
ANCMRR a fost constituitã la data de 5 iunie 1991, aceasta fiind o organizaåie menitã
sã apere interesele legitime ale pensionarilor militari. Asociaåia numãrã 41 filiale æi 151
subfiliale în toate judeåele æi peste 30.200 membri.
Adunarea a fost condusã de cãtre preæedintele asociaåiei, generalul locotenent (r) Vasile
Adomnichi. Acesta a prezentat principalele realizãri æi preocupãri ale asociaåiei de-a lungul
celor douãzeci de ani care s-au scurs de la înfiinåare, cu accent pe demersurile întreprinse
în domeniul apãrãrii drepturilor æi intereselor legitime ale acestei categorii sociale æi cu
sublinierea necesitãåii unirii eforturilor tuturor asociaåiilor similare din sistemul de apãrare,
ordine publicã æi siguranåã naåionalã pentru pãstrarea statutului æi demnitãåii de militar æi
a tuturor prevederilor Legii 80/1995 privind statutul cadrelor militare. Alãturi de acesta au
participat chestorul principal de poliåie Dãnuå Tudor, secretar general adjunct al MAI, colonel
(r.) Neculai Ciumaæu, preæedintele filialei Bucureæti a Asociaåiei æi vicepreæedinte al Consiliului
Executiv, comisar-æef de poliåie Pantilie Ion, Director al Direcåiei Management Organizatoric,
Strategii æi Relaåii cu Publicul din IGPR, colonel Ovidiu Tudor æi colonel Ion Crãciun. La
manifestare au luat parte numeroæi militari æi poliåiæti pensionari din municipiul Bucureæti,
precum æi reprezentanåi ai cadrelor active din Ministerul Administraåiei æi Internelor.
Adunãrii i-au fost prezentate mesaje æi din partea asociaåiilor similare ale pensionarilor
militari din MApN, SRI, SIE æi STS, care au accentuat necesitatea colaborãrii viitoare pentru
atingerea obiectivelor statutare.
În finalul manifestãrii, cei prezenåi au asistat la un program artistic, oferit de Ansamblul
artistic „Ciocârlia” al Ministerului Administraåiei æi Internelor.
Petre BUCUR
lui. Iar, dacã, cade steagul, toatã oastea se risipeæte æi nu se ætiu
unul cu altul cum æi încotro merg. Aæiæderea este æi domnul: pânã
sta mintea lui întrînsul întreagã toåi oætenii se strâng împrejurul sãu
ca æi oætirile împrejurul steagului”.
Steagurile din 1863 cuprindeau tricolorul dispus pe orizontalã,
roæu fiind plasat în partea superioarã. În centrul lor era gravatã stema
unitã – acvila cruciatã æi capul de bour, compoziåie menitã a testa noul
statut politic al åãrilor române. Cele douã steme, reunite pe acelaæi
steag, erau înconjurate de o eæarfã ce avea înscrisã deviza „HONOR
ET PATRIA”. Pe steag erau åesute æi iniåialele domnitorului (A æi I).
Dupã instaurarea principelui Carol de Hohenzollern, conform
prevederilor Constituåiei din 1866 æi legilor din 1867 æi 1872 în
legãturã cu alcãtuirea stemei de stat, pe flamura drapelului tricolor
se plaseazã o nouã compoziåie heraldicã, cuprinzând simbolurile
tradiåionale româneæti (acvila cruciatã, capul de bour, însemnul
Olteniei æi al åinuturilor mãrii), doi lei (evocare plasticã a unirii
înfãptuite de Mihai Viteazul în 1600), precum æi blazonul familiei
domnitoare (scut sfertuit cuprinzând argint æi negru) æi deviza
acestuia (NIHIL SINE DEO).
În 1921 tricolorul a fost modificat doar în ceea ce priveæte
înfãåiæarea stemei åãrii, gravatã pe suprafaåa sa. Drapelul, reunind
culorile albastru, galben æi roæu, dispuse vertical a fost împodobit
cu noua stemã a României, marcând, drumul poporului român
spre înfãptuirea dezideratului sãu naåional. Solemnitatea serbãrilor
încoronãrii din 1922 a fost sporitã prin prezenåa drapelelor unitãåilor
militare participante la rãzboiul de întregire. În numãr de 154, unele
sfâæiate de gloanåe, drapelele au defilat impresionant de solemn,
probând, o datã în plus, ataæamentul naåiei faåã de simbolul sãu
cel mai de preå.
Dupã 1948, steagul tricolor a fost modificat prin plasarea în
centrul sãu a unei noi steme, ce simboliza o nouã formã statalã,
respectiv de republicã popularã æi, dupã 1965, socialistã. Aceastã
reprezentare era, în fapt, o aliniere cu
„toate åãrile frãåeæti”, bazatã pe ideologie
comunistã, compoziåia fiind lipsitã în realitate
de simboluri tradiåionale româneæti. Tocmai
de aceea, în decembrie1989, când masele
s-au ridicat împotriva totalitarismului, drept
expresie a condamnãrii vechiului regim, a
fost îndepãrtat de pe flamura tricolorului
însemnul heraldic ce se dovedise nedemn
de istoria noastrã naåionalã.
Însemnãtatea deosebitã a drapelului,
în viaåa societãåii româneæti, a determinat
reglementarea arborãrii sale. Astfel, prin art.
1 al Legii nr. 75 din 1994 s-a fixat forma
æi dimensiunea flamurei (dreptunghiularã,
laturile fiind 2/3 m) æi tenta cromaticã.
Potrivit art. 1 al Ordinului Ministrului
de Interne, drapelul României se va arbora,
în mod permanent, pe edificiile sediilor
unitãåilor æi ale subunitãåilor dislocate ale
Ministerului de Interne. Drapelul României
se va arbora, de regulã, la intrarea principalã,
în sediul unitãåilor æi subunitãåilor sau în
alte locuri vizibile. Drapelul României
se mai arboreazã în mod permanent la
punctele pentru trecerea frontierei æi la
navele aparåinând Ministerului de Interne,
ce navigheazã sub pavilion românesc.
Intensitatea culorilor drapelului României
este: albastru cobalt, galben crom æi roæu
vermion. Culorile sunt aæezate vertical, în
ordinea urmãtoare începând de la lance:
albastru, galben æi roæu. Drapelul României
va avea lungimea de 1.350 mm, lãåimea de
900 mm, iar fâæiile culorilor de 450 mm.
La ceremoniile de arborare a drapelului,
cu prilejul solemnitãåilor, asistenåa va sta
în picioare, bãrbaåii se vor descoperi, iar
militarii de toate gradele vor da onorul,
conform regulamentelor militare.
56
F R O N T I E R A E E v e n i m e n t