Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
opiniei publice, astfel ca în SUA, Marea Britanie sau Franţa să se creeze un curent favorabil
constituirii unui al doilea stat musulman în Balcani"
Ramati oferă în acest sens exemplul companiei "Ruder & Finn Global Political Affairs".
Obiectul companiei este mai neobişnuit, cel puţin pentru marele public: manipularea imaginii
unor conflicte internaţionale, a imaginii unor popoare şi etnii, prin intermediul mass-media, în
funcţie de interesele clientului. Adică ale guvernului sau ale celui care plăteşte compania
pentru asta! Mai pe scurt, "Ruder & Finn..." se ocupă cu "intoxicarea" opiniei publice
mondiale la cerere.
Pentru a-şi argumenta afirmaţiile, Ramati a citat un interviu absolut senzaţional prin
cinismul (sau, dacă vreţi, pragmatismul) său, acordat de însuşi James Harff, directorul lui
"Ruder & Finn..." lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 1993...
Harff: Timp de optsprezece luni, noi am lucrat pentru Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, ca
şi pentru opoziţia din provincia Kosovo. În această perioadă am avut multe succese, creând
clienţilor o formidabilă imagine internaţională. Intenţionăm, de altfel, să obţinem toate
avantajele şi să dezvoltăm înţelegeri comerciale cu aceste ţări. Viteza este esenţială pentru ca
faptele, favorabile clienţilor noştri, să fie sădite în conştiinţa opiniei publice. Contează doar
prima afirmaţie. Retractările ulterioare nu au nici un efect.
Merlino: Cât de des recurgeţi la intervenţii pe lângă oficialităţi
Harff: Cantitatea nu e importantă. Trebuie doar să intervii la momentul oportun şi pe
lângă cea mai potrivită persoană. Din iunie până în septembrie (1993, n.n.) noi am organizat
treizeci de întâlniri cu agenţiile de presă importante, ca şi întâlniri între oficialităţile
bosniace cu Al Gore, Lawrence Eagleburger, precum şi cu zece senatori influenţi, printre
care George Mitchell şi Robert Dole. De asemenea, am expediat în exclusivitate treisprezece
ştiri de ultimă oră, treizeci şi şapte de faxuri cu informaţii de ultim moment, am trimis
şaptesprezece scrisori oficiale şi opt rapoarte. Am mai dat douăzeci de telefoane personalului
de conducere de la Casa Albă şi alte vreo sută la ziarişti, editori, comentatori de politică
externă şi altor persoane influente din mass-media internaţională.
Merlino: De care dintre realizările Dvs. sunteţi cel mai mândru
Harff: Faptul de a fi atras de partea noastră opinia publică evreiască. Aceasta era o
chestiune vitală, fiindcă dosarul afacerii era periculos, privit din acest unghi. Pentru că
preşedintele Tudjman (al Croaţiei), de pildă, a fost dur la adresa evreilor în cartea sa "Ţara
făgăduinţei şi realitatea istorică". Cine citea această carte l-ar fi putut, cu mare uşurinţă,
acuza de antisemitism. Nici în Bosnia lucrurile nu stăteau mai bine. Preşedintele Izetbegovici
susţinea, cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalist islamic, în cartea sa intitulată
"Declaraţia islamică". Dincolo de asta, trecutul Croaţiei şi al Bosniei este puternic marcat de
un autentic şi crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost exterminaţi în lagărele croate.
Aşa că era foarte normal ca organizaţiile evreieşti şi intelectualii să fie ostili croaţilor şi
bosniacilor. Misiunea noastră era să schimbăm această atitudine. Şi am reuşit de minune. La
începutul lui iulie 1992, publicaţia new-yorkeză "Newsday" a lansat afacerea cu lagărele
(sârbe) de concentrare. Am sărit imediat să exploatăm momentul. Aşa că am contactat pe loc
trei dintre cele mai mari organizaţii evreieşti din America ― Liga B'nai B'rith contra
defăimării, Comitetul evreiesc american şi Congresul american-evreiesc. În august, le-am
sugerat acestor organizaţii influente să publice un avertisment în "New York Times" şi să
106