Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
era controlat încă din faza preşcolară. Urmau apoi organizaţia de pionieri, UTC-ul, sindicatul,
organizaţia de partid ş.a.m.d. Întreaga populaţie trebuia cuprinsă în una sau mai multe forme
de organizare, cu reguli stricte, eventual cu uniforme specifice, care să creeze sentimentul
supunerii faţă de autorităţi, orice reprezentare ar fi avut acestea. Inducerea supunerii
determina implicit şi un anume model de comportament. Omul nu trebuia să aibă timp de
reflecţie pentru a ajunge la vreo opinie proprie sau la manifestări personale. Permanent,
individul era ocupat să participe la acţiunile organizaţiei, să se zbată pentru obţinerea unor
mici recompense, în majoritatea cazurilor "titluri de merit" ce nu aveau nici o componentă
materială, să se comporte "exemplar" pentru a accede la trepte superioare ale erarhiei
grupului. Într-un asemenea mediu, guvernat de reguli nenumărate, orice act comportamental
putea fi interpretat într-un anume fel, atrăgând după sine recompense sau pedepse. Individul
era menţinut permanent într-o balanţă asupra căreia îşi concentra întreaga atenţie. Acţionând
în sensul dorit de autorităţi, el era recompensat, lăudat şi, uneori, promovat; acţionând în sens
nedorit, el era expus oprobriului public, criticat, retrogradat, supus unor munci umilitoare.
Viaţa în cadrul unui asemenea sistem, fără alternativă, fără derogări de la reguli (în cazul
majorităţii cetăţenilor obişnuiţi), îl aduce pe individ în situaţia de a crede sincer că
recompensele pe care le obţine în cazul comportamentului "corect" sunt absolut fireşti. De
asemenea el crede sincer că atunci când este pedepsit pentru acte "incorecte", chiar merită
pedeapsa. Astfel impunerea unui anume gen de comportament atrage după sine, în timp,
modificarea gândirii individului şi chiar a sentimentelor acestuia.
Obţinerea controlului total asupra individului prin determinarea modului său de
comportament impune crearea unui întreg sistem de ritualuri şi obişnuinţe menite să asigure
coeziunea grupului, să cufunde individul în anonimat şi să-l facă să se supună din reflex
autorităţilor şi regulilor statuate de acestea. Se ajunge astfel la crearea unei maniere de a
vorbi, de a se îmbrăca, de a se tunde, chiar şi la o anumită expresie facială. "Limbajul de
lemn" atât de ironizat după colapsul comunismului reprezenta totuşi, la vremea lui, o poartă
spre promovarea socială. Cei care ajungeau să-l stăpânească erau conştienţi că puteau accede
mult mai uşor spre vârful ierarhiei. Mulţi ajungeau chiar să creadă sincer că un asemenea
limbaj este "diplomatic" şi superior celui utilizat de "vulg". Tunsoarea "decentă" era un alt
element care îi făcea pe oameni să nu se deosebească unii de alţii. În sistemele totalitare
asiatice, majoritatea populaţiei purta un soi de uniforme tot timpul zilei. Dependenţa totală
faţă de regim din punct de vedere financiar îi obliga pe cetăţenii obişnuiţi să se aşeze la coadă
pentru a primi periodic îmbrăcăminte şi încălţăminte. Chiar şi să fi vrut, oamenii nu aveau
posibilitatea să-şi procure haine mai "altfel". Cu timpul, obişnuinţa i-a făcut să creadă sincer
că acel gen de îmbrăcăminte este cel mai potrivit, cel mai decent, cel mai practic. Oamenii
îmbrăcaţi deosebit le provocau un instinctiv sentiment de respingere.
În cadrul sectelor, adepţii sunt supuşi unor nenumărate ritualuri ce le creează un anume
gen de comportament, care, la fel, atrage după sine reformarea gândirii şi a sentimentelor. Un
fost membru al sectei lui Moon îşi aminteşte că până şi obiceiuri orientale minore precum
descălţatul la intrarea într-un centru de meditaţie, îngenuncherea şi plecăciunile în faţa celor
mai în vârstă îl făceau să se simtă deosebit de restul lumii, să aibă un sentiment de relaxare şi
mulţumire de sine.
Indivizii care totuşi mai rezistă integrării totale sunt acuzaţi de egoism, de mentalităţi
învechite şi, înainte de a fi pedepsiţi, li se oferă "şansa" reabilitării. Pentru a se reabilita, sau
chiar pentru a nu se pune în asemenea situaţii, indivizii caută să se integreze perfect grupului,
ajungând până la a-şi controla cele mai mici gesturi sau chiar tonul vocii în dorinţa de a nu
ieşi cu ceva în evidenţă. Supunerea totală faţă de conducător, orice reprezentare ar avea
acesta, devine cel mai important lucru pe care îl au de învăţat.
79