Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
În continuare vom trece în revistă cele mai importante asemenea strategii, împreună cu
câteva exemple pentru fiecare.
Identificarea discontinuităţilor
De obicei, marile minciuni sunt ascunse sub un înveliş de aparentă normalitate. Şi totuşi
"camuflajul" nu poate fi niciodată perfect. Întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, apare
ceva "în neregulă", ceva ce "nu se potriveşte". De fiecare dată, astfel de momente trebuie să
reprezinte pentru noi semnale de alarmă.
Jim Jones, liderul sectei Templul poporului, cel care a determinat sinuciderea colectivă a
peste nouă sute de oameni, le promitea adepţilor săi o viaţă idilică în jungla Guyanei: climat
blând, mâncare din abundenţă, muncă uşoară, sănătate şi viaţă veşnică. Realitatea a fost exact
pe dos: climat ucigător, muncă extenuantă, hrană insuficientă, ţânţari, boli, decese. Unii dintre
sectanţii care nu fuseseră încă subjugaţi total voinţei lui Jones şi-au dat seama încă din
momentul sosirii în Guyana că promisiunile pastorului sunt vorbe în vânt. Şi totuşi marea
majoritate a adepţilor nega evidenţele şi credea nestrămutat în cuvintele lui Jones care le
spunea că, oricum, viaţa lor putea fi considerată un rai în comparaţie cu "infernul" ce pusese
stăpânire pe lume. Cei care au reuşit să se salvaze înaintea tragediei finale au fost tocmai cei
care şi-au dat seama că "ceva nu se potriveşte", că există o discrepanţă evidentă între
promisiunile pastorului şi realitatea înconjurătoare. La rândul său, Richard Clark, cel care a
condus prin junglă un grup de evadaţi din Jonestown, chiar în dimineaţa de dinaintea
tragediei, spunea: "Încă de când am coborât din avion am simţit că nu era în regulă ceva."
Regimurile comuniste au colapsat atunci când tot mai mulţi oameni au început să simtă
discrepanţele uriaşe dintre promisiunile înălţătoare ale ideologilor şi înrăutăţirea continuă a
traiului de zi cu zi.
O escrocherie de proporţii, descrisă într-un cotidian românesc la începutul lui 1996, a
eşuat din cauza unui amănunt minor ce a atras atenţia uneia dintre potenţialele victime. Astfel
conducerea unei regii autonome din Bucureşti a intrat în contact cu un grup de oameni de
afaceri români şi italieni, care urmăreau încheierea unor contracte fabuloase cu respectiva
regie. Ei susţineau că vor contribui cu sute de milioane de dolari, ceea ce, evident, reprezenta
o şansă unică pentru viitorii lor parteneri. La un moment dat, unul dintre negociatorii regiei
autonome a observat că un membru important al celuilalt grup nu are cărţi de vizită. Scăpare
minoră, dar de neacceptat pentru un om de afaceri serios. Convins că "nu se potriveşte ceva",
negociatorul a dispus verificarea partenerilor, care s-au dovedit a fi nişte escroci.
Exemplele sunt nenumărate, dar esenţa problemei rămâne una singură. Atunci când
simţim că "nu se potriveşte ceva", că "nu e în regulă ceva", că "nu merge ceva", este
momentul să ne detaşăm şi să analizăm lucrurile lucid, cu obiectivitate şi calm, pentru a vedea
care este sursa reală a respectivei discontinuităţi. Trebuie să-i judecăm şi să-i evaluăm pe cei
cu care intrăm în contact nu numai după ceea ce spun, ci şi după ceea ce fac. Iar când distanţa
de la vorbă la faptă este considerabilă, înseamnă că "nu merge ceva". Foarte mulţi escroci îşi
datorează succesele unei abilităţi înnăscute de a-şi învălui interlocutorii în vorbe frumoase şi
în promisiuni ce nu au nici o legătură cu realitatea.
112