Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
ucidă semenii. Straniu este faptul că, deşi autoritatea supremă din România a fost înlăturată de
la putere pe 22 decembrie, totuşi marea majoritate a victimelor s-a înregistrat după această
dată. Nu s-a oferit o explicaţie oficială coerentă care să motiveze această ciudăţenie. Există
doar părerea neoficială că numărul mare de morţi, de care era făcut responsabil fostul dictator,
a avut rolul de a legitima rapid, în faţa întregii lumi, noul regim de la Bucureşti.
Revoluţia română reprezintă un material faptic de excepţie pentru identificarea
nenumăratelor tehnici de manipulare ce au funcţionat perfect, începând cu războiul
radioelectronic şi sfârşind cu rolul decisiv al televiziunii în magnetizarea maselor. Singurul
lucru care lipseşte, după şase ani, este identificarea oficială, clară, a celor care au imaginat şi
pus în funcţiune tot acest mecanism. Însă chiar menţinerea unei permanente încordări
reprezintă o tactică menită să vulnerabilizeze individul şi să-l facă mult mai uşor de
manipulat.
Pe lângă tehnicile menite să inducă sentimentul de supunere faţă de autorităţi sau,
dimpotrivă, să declanşeze revolte puternice, alte exemple de manipulări medii pot fi şi cele
prin care se urmăreşte dezumanizarea victimelor sau dezindividualizarea atacatorilor, în
vederea încurajării spiritului agresiv.
După cum s-a precizat anterior, aceste tehnici pot intra în categoria manipulărilor medii,
datorită faptului că, deşi sunt relativ simple, efectele lor depăşesc orice aşteptări.
În principal, tehnicile de dezumanizare a inamicului se utilizează pentru a face posibilă
exterminarea acestuia fără ezitări şi fără remuşcări din partea executanţilor, majoritatea
proveniţi dintre oamenii obişnuiţi.
Scopul fundamental al tehnicilor de dezumanizare este curăţarea imaginii inamicului de
orice trăsătură umană, prezentarea lui drept un monstru nedemn şi periculos pentru specia
umană, identificarea lui prin porecle sau prin orice alte denumiri care nu trebuie să mai
păstreze nici o conotaţie omenească. La nevoie, însuşi sensul cuvintelor este pervertit pentru a
nu lăsa vreo fisură prin care viitorii agresori să sesizeze că, de fapt, inamicii le sunt semeni
întru raţiune. La modul concret, metodele utilizate în propaganda de dezumanizare a
inamicului constau în impunerea prin mass-media a unor caricaturi oribile, a unor sloganuri
agresive, a unor materiale de presă falsificate, în care inamicii sunt prezentaţi drept nişte
troglodiţi violenţi şi periculoşi.
Psihologul Elliot Aronsor povesteşte o întâmplare elocventă în ceea ce priveşte efectele
acestei propagande. Cu mai mulţi ani în urmă, a angajat un zugrav pentru a-şi renova casa.
Omul era foarte liniştit şi plăcut. Între altele, i-a spus că, după terminarea colegiului, se
înrolase în armată şi luptase în Vietnam. După lăsarea la vatră se apucase de zugrăvit şi
devenise un meseriaş priceput şi onest. Lui Elliot îi făcea o reală plăcere să lucreze cu el şi să
discute pe diverse teme. La un moment dat, în timpul unei pauze de cafea, au abordat
problema conflictului din Vietnam şi aici părerile lor s-au dovedit a fi total contradictorii.
Zugravul susţinea că războiul era just şi urma să facă lumea mai sigură pentru democraţia în
plină dezvoltare. Elliot l-a contrazis, spunându-i că luptele erau murdare, provocând moartea,
mutilarea şi arderea cu napalm a mii de oameni nevinovaţi, îndeosebi copii, femei şi bătrâni,
care nu aveau nici o legătură cu politica sau cu războiul. Celălalt l-a privit lung, apoi a surâs
cu sinceritate: La naiba, doctore, ăia nu sunt oameni, ăia sunt vietnamezi! Toate cuvintele au
fost spuse pe un ton deschis, fără urmă de vehemenţă. Elliot a rămas perplex. Nu reuşeam să
pricep cum putea să aibă o asemenea concepţie omul acela blând, manierat şi sincer. Cum
putea el să excludă o întreagă naţiune din rasa umană, îşi va aminti Elliot mai târziu. Peste
câteva zile, cu prilejul altor discuţii, zugravul i-a spus că ucisese şi el civili în cadrul unor
22