Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Tehnici de manipulare
noţiune care, într-o ţară civilizată, intră în firescul lucrurilor, cum ar fi, de pildă, şi "dreptul"
de a respira, nemaifiind necesară statutarea lui, din moment ce toată lumea îl respectă în mod
natural). În numele acestui "drept la viaţă" al tuturor oamenilor de pe planetă au început apoi,
în România, uriaşe manifestaţii şi procesiuni în favoarea păcii mondiale, dar mai ales de
venerare a cârmaciului care nu se gândea numai la soarta propriului său popor, ci şi la soarta
întregii omeniri. Treptat, atât "dreptul la viaţă", cât şi lupta pentru pace au fost trecute pe
planuri secunde, au fost uitate, iar manifestările şi procesiunile s-au concentrat în jurul slăvirii
"geniului carpatin", a rolului său mesianic, "istoric", în conducerea României.
Din păcate, această metodă de remodelare a gândirii, Ştiinţa sacră, are efecte mult mai
puternice decât s-ar putea crede la prima vedere. Chiar şi după înlăturarea de la putere a
regimurilor totalitare, foarte mulţi oameni rămân pentru toată viaţa prizonierii unora dintre
conceptele de bază, "mai presus de îndoială" vehi-culate de ideologii totalitarismului.
Spre exemplu, unii dintre cei care au fost împotriva lui Ceauşescu l-au acuzat că, în
megalomania lui, a compromis "idealurile comunismului", alţii afirmă că ideologia comunistă
ar fi perfectă, dar rămâne utopică, neputând fi aplicată în viaţa de zi cu zi. Prea puţini însă,
raportând la nivelul întregii ţări, sunt cei care pun în discuţie bazele doctrinei comuniste.
Chiar şi după ani de zile de la colapsul sistemului. Şi asta pentru că timp de aproape o
jumătate de secol, probleme fundamentale, din punct de vedere filozofic, erau total ignorate în
numele "adevărului absolut" propovăduit de ideologii comunismului. Este acel egalitarism
idilic, reprezentat de principiul "de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi", benefic
pentru dezvoltarea umanităţii Sau doar permanenta competiţie poate genera progresul Iată
întrebări pe care Ştiinţa sacră nu le admitea. Ea postula principiul egalităţii perfecte, fără a-l
discuta.
Mai mult, pentru a remodela gândirea oamenilor, conceptele şi rezultatele experienţei
erau amestecate şi rearanjate pentru a folosi propagandei proprii. Deşi nivelul mediu de trai
din democraţiile occidentale era mult mai înalt decât cel din ţările socialiste, informaţiile ce
veneau din exterior se filtrau cu grijă, pentru a fi evidenţiate doar aspectele negative:
criminalitate, şomaj, greve, prostituţie etc. Şi reprezentau "adevărata faţă a imperialismului".
În acelaşi timp, de pildă, nu se spunea nimic despre Sistemul de protecţie socială din
democraţiile occidentale, care asigura oricărui şomer o viaţă decentă, la standarde superioare
celei duse de majoritatea cetăţenilor cu "drept la muncă" din societăţile socialiste. Ca să nu
mai vorbim de toate celelalte libertăţi şi drepturi cetăţeneşti despre care nu se spunea nici un
cuvânt.
Totodată, dincolo de ridicarea în slăvi a "măreţelor realizări" din toate domeniile
"construcţiei societăţii socialiste multilateral dezvoltate", erau total interzise informaţiile
interne referitoare la criminalitate, cerşetori, handicapaţi, copii orfani ş.a.m.d. Conform
principiului "despre ce nu se vorbeşte, nu există", ideologii comunismului încercau
acreditarea ideii că asemenea fenomene negative nu se întâlnesc în societatea socialistă, ele
fiind specifice doar capitalismului.
Prin asemenea tehnici de manipulare, în care minciuna avea un rol primordial, nici nu se
mai analizau, comparativ, concepţiile fundamentale în virtutea cărora au fost construite cele
două sisteme, cel democratic şi cel totalitar, ci se admitea doar discutarea efectelor. Insă şi
această discuţie era total pervertită, pentru că din interior ajungeau la cunoştinţa maselor
numai informaţiile pozitive, exagerat poleite, iar din exterior veneau numai informaţiile
negative, exagerat îngroşate.
45