Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
În acelaşi timp trebuie observat că, tocmai datorită acţiunii continue a manipulărilor mari
asupra noastră, prezenţa lor a devenit ceva obişnuit, fiind mult mai dificil de identificat.
Pentru foarte mulţi este uşor de remarcat o manipulare minoră, de genul "trucurilor"
electorale, spre exemplu, decât una majoră, cum ar fi, de pildă, faptul că rolul şcolii de a
transmite elevilor un bagaj de cunoştinţe cât mai mare are o importanţă secundară în comparaţie
cu celelalte scopuri, prin care copilul, adolescentul de mai târziu, este antrenat pentru a
se integra în respectiva societate.
După cum sublinia psihologul elveţian Jean Piaget, înainte de a fi un mijloc de
comunicare a cunoştinţelor necesaie viitorului adult, şcoala îl obişnuieşte pe elev cu spiritul
de subordonare faţă de autorităţi, reprezentate în primul rând la nivelul său de educatori,
profesori, inspectori, comisii de examinare. Mai târziu îi va fi mult mai simplu să se
conformeze legilor şi diverselor reglementări sociale, să se supună din instinct şefilor de la
viitorul său loc de muncă şi autorităţilor statului. În al doilea rând, elevul este obişnuit cu
simţul responsabilităţii, prin obligaţia de a-şi face temele într-un anumit interval de timp, de a
prezenta rezultatele studiilor sale la termene bine stabilite, în cadrul unor examinări periodice,
de a-şi ordona timpul şi metodele de studiu în aşa fel încât să depăşească succesiv
"obstacolele" reprezentate de extemporale, teze, examene, lucrări de absolvire. Astfel, ca
adult, el se va integra foarte uşor în sistemul social din care face parte, îşi va îndeplini în mod
firesc obligaţiile familiale, profesionale şi sociale, se va preocupa continuu de rezolvarea unor
sarcini şi probleme de care depinde succesul în cariera pe care şi-a ales-o, precum şi accesul
spre un standard superior de viaţă. Cea de-a treia menire a sistemului educaţional o reprezintă
obişnuirea elevului cu necesitatea respectării unui program strict. Faptul că trebuie să fie
prezent la şcoală, în fiecare zi, la aceeaşi oră, cu avertizarea că orice minut de întârziere îi
poate aduce penalizări, că lecţiile şi pauzele au o durată bine stabilită, întotdeauna aceeaşi, că
întreg anul şcolar este împărţit în perioade de studiu şi vacanţe, toate acestea îl obişnuiesc cu
acceptarea firească a programului de lucru de mai târziu şi cu respectarea lui instinctivă. În al
patrulea rând, sistemul educaţional promovează spiritul de competiţie. Notele, premiile de la
sfârşitul fiecărui an, diverse alte recompense, participarea la olimpiade sub presiunea celor din
jur îi creează viitorului adult obişnuinţa de a se zbate pentru promovarea profesională spre
trepte salariale superioare, pentru prime şi alte diverse onoruri, pentru obţinerea unor rezultate
care să-i aducă respectul celorlalţi şi să-i sporească respectul de sine.
În afara acestor caracteristici generale, sistemul de învăţământ este în aşa fel alcătuit,
încât să modeleze comportamentul şi gândirea viitorului adult în conformitate cu ideologia
regimului aflat la putere. În sistemele totalitare, uniforma şcolară standard este obligatorie,
deoarece induce sentimentul de dezindividualizare, făcând mult mai uşoară disciplinarea şi
manipularea individului. În sistemele democratice, obligativitatea purtării unor uniforme
standard nu există, tocmai pentru a permite dezvoltarea personalităţii individuale. Şi totuşi,
unele instituţii de învăţământ, particulare în marea majoritate a cazurilor, le impun elevilor şi
studenţilor purtarea de uniforme specifice, tocmai pentru a-i deosebi de elevii şi studenţii unor
instituţii similare. Se creează astfel sentimentul apartenenţei la un grup social, care se doreşte
de elită sentiment ce îşi va arăta roadele mai târziu, când foştii elevi sau studenţi se vor
susţine şi ajuta între ei, tocmai datorită acestui sentiment. Ceea ce nu se poate întâmpla în
societăţile în care absolut toţi foştii elevi au purtat o uniformă standard.
Rămânând la analiza sistemului de învăţământ ca instrument de manipulare majoră,
trebuie observată şi structura subiectivă a programelor de studiu şi chiar a manualelor în sine.
Regimurile totalitare politizează programa şcolară începând cu primele clase, prin
introducerea unor obiecte care urmăresc inocularea doctrinei respective, de la cea mai fragedă
vârstă, în mintea viitorului adult. De asemenea, manualele de studiu al limbii materne, de
filozofie, istorie, geografie ş.a.m.d. sunt strict cenzurate pentru a educa elevul în spiritul
24