Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
majorităţii populaţiei. O altă contradicţie flagrantă a fost sesizată între concluziile roz ale
raportului celor trei ani de guvernare ai cabinetului Văcăroiu şi concluziile îngrijorătoare ale
secţiunii economice din raportul SRI, prezentat de directorul respectivei instituţii în
Parlament.
Exemplele pot continua la nesfârşit. Cea mai importantă concluzie însă trebuie să rezide
nu în cât de extins poate ajunge sistemul manipulării conştiinţelor, ci în metodele de
contracarare eficientă a acestuia. Condiţia fundamentală a oricărei democraţii este asigurarea
de alegeri libere şi corecte. Dar corectitudinea alegerilor nu înseamnă doar împiedicarea
fraudelor electorale, ci, în primul rând, crearea condiţiilor ca fiecare cetăţean să voteze în
deplină cunoştinţă de cauză. Iar acest deziderat se realizează numai prin înlăturarea
controlului asupra informaţiilor. Fiecare cetăţean trebuie să aibă acces liber la surse de
informaţie alternative, pentru a putea fi contracarate influenţele subiective ale unuia sau altuia
dintre mijloacele de informare în masă. Procurându-şi informaţiile din cât mai multe surse,
cetăţeanul poate avea o imagine cât mai apropiată de realitate şi poate vota în consecinţă.
Evident, în completare, trebuie ca şi mass-media să se bucure de o totală libertate.
Controlul comunicaţiilor umane se referă nu numai la cenzura informaţiilor pe care le
primeşte individul din exterior, ci şi la comunicarea cu el însuşi. Permanenta discordanţă
percepută între presiunea falsităţilor exterioare şi simţămintele interioare provoacă individului
o stare de nesiguranţă, perceperea unei profunde ameninţări la adresa autonomiei sale. Pentru
a ieşi din această stare, inconştient, individul încearcă să se detaşeze, să privească realitatea ca
pe ceva ce nu are o legătură apropiată cu el. Acest lucru însă nu îl scuteşte de a fi profund
afectat în capacitatea lui de a mai înţelege ce este bun, adevărat şi relevant în lumea
exterioară, dar şi în interiorul său. Permanent, mai mult sau mai puţin, el se va simţi victimizat
de cei aflaţi la controlul societăţii. Acest lucru este foarte bine ştiut de liderii societăţilor
totalitare. Ei caută să înceapă procesul de reeducare în primul rând cu tânăra generaţie. În
Uniunea Sovietică, în China, în Cambodgea, copiii au ajuns să-şi trădeze părinţii şi chiar să
ceară condamnarea lor la moarte pentru "crima de a gândi"...
Manipularea "mistică", cea de-a doua cale de remodelare a minţii umane, constă în
crearea unei aure aproape mistice în jurul grupului conducător, al acţiunilor şi concepţiilor lui.
Acest lucru, indiferent că se face prin mijloace de un cinism revoltător sau prin propovăduirea
unui idealism aproape pur, are aceleaşi efecte: induce în rândul maselor un anume tip de
comportament, creează reflexe şi obişnuinţe în sensul dorit de lideri. Ideologii totalitarismului
renunţă aparent la ideea menţinerii la putere, susţinând că acţiunile lor sunt îndreptate spre un
scop mai presus de orice altceva. Ei sunt dispuşi chiar să recunoască manipularea, justificândo
ca pe o necesitate în atingerea măreţului scop. În acelaşi timp, pe ei înşişi se prezintă drept
"aleşii" (de către istorie, Dumnezeu sau alte forţe supranaturale) mandataţi să conducă
societatea spre îndeplinirea ţelului respectiv (comunismul, spre exemplu). Propovăduind
"noua religie", dictatorii înşişi, precum şi apropiaţii lor, se învăluie în aceeaşi aură "mistică".
Caracterul lor mesianic nu poate fi pus la îndoială, orice acţiune, oricât de bizară, cinică sau
absurdă se desfăşoară în virtutea unor raţiuni superioare, greu de înţeles sau chiar inaccesibile
cetăţenilor de rând. Orice încercare de a le pune la îndoială autoritatea, buna-credinţă sau
competenţa nu este decât manifestarea egoismului, a josniciei sau a duşmăniei unor indivizi
meschini. Indiferent dacă încercările de a introduce în minţile oamenilor ideea guvernării în
numele unor scopuri nobile reuşesc sau nu, efectul acestora este în folosul conducătorilor.
Pentru cei care cred, manipularea apare ca o binecuvântare, datorită aurei de misticism. Ei
acceptă cu bucurie misterul, găsesc plăcerea chiar şi în suferinţă, se simt utili în îndeplinirea
acelor scopuri mai presus de înţelegere. Dar şi cei care nu cred devin la fel de manevrabili.
Simţind că nu pot să scape de sub apăsarea unor forţe mai puternice decât ei, încearcă să se
adapteze. Învaţă să citească printre rânduri, să anticipeze diverse evenimente, să-şi canalizeze
40