Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
socialiste. Încă o dovadă că sistemul concurenţial s-a dovedit cel viabil, în comparaţie cu
sistemul centralizat, care, după unele succese de început, a degenerat spre teroare.
Spre deosebire de membrii de rând ai partidelor comuniste, dintre care mulţi, la început,
au crezut sincer în "superioritatea" şi "binefacerile" unei viitoare societăţi perfecte,
teoreticienii comunismului au înţeles, tot de la bun început, că ideologia lor va trebui impusă
prin forţă şi, mai mult, va trebui menţinută prin forţă. De aceea au iniţiat o strategie extrem de
bine pusă la punct, perfecţionată continuu, de manipulare a conştiinţelor. Ceea ce uimeşte este
cinismul acestor "întemeietori", aerul lor superior, eforturile depuse în a modifica structura
psihică a sute de milioane de fiinţe umane pentru a le supune voinţei lor. Ei ştiau că
socialismul şi, mai apoi, comunismul vor rămâne ideologii utopice şi, în loc de a căuta alte
soluţii pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor şi necesităţilor fireşti ale oamenilor, au pus în
mişcare un întreg mecanism al manipulării şi terorii pentru a-i aduce pe oameni în situaţia
unor marionete care să populeze universul pe care şi l-au imaginat ei.
Analiza metodelor de creare şi întreţinere a unui sistem totalitar relevă faptul că minciuna
era şi încă mai este (în unele zone ale globului) doar una dintre armele celor aflaţi la putere. E
cazul să vorbim de sistemele totalitare în general, indiferent că la conducerea lor s-au aflat
comuniştii, naziştii, sau diverşi alţi dictatori, lideri de cult, fundamentalişti etc. etc. Nu are
rost să ne limităm doar la comunişti, pentru că asemănările între toate aceste sisteme
totalitare, de origini foarte diferite, uneori chiar opuse ideologic, sunt izbitoare. Minciuna,
spuneam, era poate arma de bază a celor care au impus ideologiile totalitare. Însă procesul de
manipulare a conştiinţelor, de câştigare a controlului asupra minţilor umane este cu mult mai
complex...
Unicitatea speciei umane, dar şi a fiecărui individ în parte, este dată de armonia în care se
împletesc inteligenţa, conştiinţa şi afectul. Inteligenţa ne dă capacitatea de a învăţa, de a ne
aminti şi de a imagina. Datorită conştiinţei ne dăm seama de relaţiile noastre cu lumea
exterioară, putem face distincţia între eul nostru şi lume, între universul nostru interior şi
realităţile exterioare. Afectul ne oferă baza pentru a percepe experienţele într-o infinitate de
nuanţe subtile, dar şi complexe, dincolo de simpla suferinţă sau plăcere.
Imensa capacitate de a învăţa ne permite nu numai să profităm de propria noastră
experienţă, ci să ne construim viaţa bazându-ne şi pe experienţa altora, înmagazinată în
planuri, memorii, documente, istorii scrise. Abilitatea de a imagina alternative, de a propune
variante, de a anticipa consecinţe ne dă posibilitatea să construim scenarii dintre cele mai
îndrăzneţe despre viitor, depăşind chiar logica lineară. Capacitatea de a iubi, de a trăi emoţii
intense, ne determină să ne implicăm total în viaţa de fiecare zi.
Pentru ca atributele tripletei inteligenţă-conştiinţă-afect să funcţioneze perfect în sensul
dezvoltării individului, trebuie ca el să aibă o viziune foarte bine închegată a temporalităţii, a
ceea ce înseamnă trecut, prezent şi viitor, a importanţei acestor noţiuni. Numai astfel fiinţa
umană îşi dobândeşte şi îşi demonstrează superioritatea: devenind total implicată în ceea ce a
fost, în ceea ce este şi în ceea ce va fi.
Când unei asemenea fiinţe umane pure îi este adăugat, impus, implementat, cum vreţi să
spuneţi, un sistem de norme morale, etice, atunci comportamentul său va fi determinat şi de
36