Tehnici de manipulare - Proiect SEMPER FIDELIS

Bogdan Ficeac
Învăţând să recunoaşteţi astfel de stări, ştiind cum să ajungeţi la cauzele lor intime, veţi putea
să rezistaţi manipulărilor de orice fel. Sau majorităţii lor. Tocmai acesta este scopul
capitolului de faţă.
Cum spuneam, presiunea diferitelor tipuri de manipulări poate fi sesizată în cele mai
obişnuite secvenţe ale vieţii. Importanţa acordată relaţiilor interumane, supunerea faţă de
regulile de grup, emoţia produsă de recompense sociale minore precum un zâmbet, un
compliment sau un gest prietenesc reprezintă tocmai efectele manipulărilor. Nu ne propunem
neapărat să calificăm manipulările drept "bune" sau "rele", ci dorim să oferim procedee de
recunoaştere a lor, lăsând apoi la latitudinea fiecăruia aprecierile precum şi opţiunea în ceea
ce priveşte supunerea sau nesupunerea faţă de ele. Aceasta pentru că succesul influenţelor
sociale nedorite se bazează tocmai pe neputinţa individului de a le percepe în mod conştient şi
a li se opune în consecinţă. Spre exemplu, regulile de protocol reprezintă factori de inhibiţie
extraordinar de puternici pentru comportamentul firesc al omului obişnuit. Uneori, disonanţa
cognitivă apărută în urma plasării individului într-un mediu cu totul nou, guvernat de reguli
rigide, este atât de puternică, încât dă naştere la manifestări imposibil de controlat, precum
accelerarea bătăilor inimii, transpiraţia, tremurul vocii etc. Pentru a rezista, individul încearcă
disperat să se supună noilor reguli, fără a se mai gândi măcar dacă sunt neapărat necesare sau,
mai mult, dacă nu cumva ele sunt anume făcute pentru a-i reduce la tăcere pe cei care gândesc
diferit sau vor să pună întrebări.
Cu cât individul se preocupă mai mult de a nu fi luat drept incult, plictisitor, prost sau
lipsit de orice talent, cu atât el este mai uşor de manipulat de către cei care intenţionat îi induc
astfel de preocupări pentru a-l distrage de la gândurile şi întrebările lui fireşti. În majoritatea
cazurilor, reflexul de supunere faţă de regulile impuse de cei din jur este inoculat încă din
copilărie. Un "copil cuminte" vorbeşte numai când este întrebat, stă la locul lui, nu îi
deranjează pe cei mari, e ascultător. De mic, individul se obişnuieşte cu supunerea faţă de o
autoritate, reprezentată în primul rând de părinţi, apoi de ceilalţi adulţi din familie sau de fraţii
mai mari, de profesori ş.a.m.d. El învaţă că este mult mai uşor să te supui, pentru a nu fi trimis
"la colţ" (o formă de izolare în faţa a doi pereţi goi), ori chiar pedepsit mai aspru. Din nou, nu
calificăm un astfel de sistem educaţional drept "bun" sau "rău", însă câteva sfaturi generale
pot rezulta de aici. Niciodată să nu-i spuneţi copilului: "eşti prost", "eşti un neisprăvit", "n-o
să iasă nimic din tine". Foarte puţini se ambiţionează pentru a demonstra contrarul. Cei mai
mulţi însă rămân cu un sentiment de inferioritate care îi poate urmări toată viaţa, făcându-i
victime sigure ale manipulatorilor care aşteaptă să exploateze tocmai astfel de slăbiciuni.
Lăsaţi copilul să pună chiar şi cele mai ciudate întrebări şi răspundeţi-i întotdeauna fără a-l
jigni. Dacă întrebarea este chiar prostească, spuneţi-i simplu: "e o întrebare proastă", dar
niciodată "eşti prost". Nu-l învăţaţi să identifice întrebarea greşită cu propria lui persoană. Nui
impuneţi reguli fără a i le explica. Învăţaţi-l să gândească singur. Aveţi încredere în el,
respectaţi-l chiar dacă aţi optat pentru rolul de părinte autoritar. Învăţaţi-l că respectul faţă de
ceilalţi înseamnă, în primul rând, respectul faţă de sine însuşi. În acelaşi timp nu-l răsfăţaţi
necondiţionat, pentru că, mai târziu, va deveni extrem de vulnerabil la influenţele anturajului,
care, uneori, pot avea efecte negative foarte greu sau chiar imposibil de controlat.
Revenind la influenţa situaţiilor sociale obişnuite, de multe ori ea poate fi mai puternică
decât influenţa exercitată în mod direct de către cei mai versaţi manipulatori. De aceea
artizanii marilor manipulări imaginează strategii tocmai pentru crearea unor astfel de situaţii
sociale, în care individul este supus presiunilor grupului din care face parte. El realizează din
reflex că este mult mai uşor să te supui regulilor grupului decât să le încalci şi se adaptează
situaţiei respective imitând comportamentul celor din jur, fără a mai încerca să analizeze cu
detaşare respectivele reguli.
110